Marea luptă pentru afirmarea cotletelor de berbecuț, a cefelor de porc  și a micilor cu muștar își are trădători încă din Antichitate, cînd una dintre celebritățile vremii, medic vegan și raw-vegan,  se tîmpise la cap într-atît de la lipsa de proteină animală încît ajunsese să susțină că

“dacă nu ești propriul tău doctor, ești un prost” sau că “natura este doctorul cel mai bun”, deoarece “forțele naturale ale organismului sînt adevărații vindecători ai bolii”. 

“Să nu acționezi deloc poate fi uneori un remediu eficient”, mai abera în mod public individul  – despre care înștiința și Platon, într-o notă la o notă informativă, sub numele conspirativ Phaedrus, dar și Aristotel, în Politica, unul dintre primele dosare de urmărire informativă în opt volume. Același șarlatan sugera bolnavilor postul negru, în locul proteinei animale și medicamentelor sintetice, și, în mod iresponsabil, îndemna pe toată lumea: “lasă hrana să-ți fie medicament, iar medicamentul, hrană”, unde prin medicamente și hrană înțelegea doar legume și fructe proaspete, plante de leac, condimente și nici măcar o bucată decentă de carne.

Singura lui scuză este că a trăit cu 400 de ani înainte de Iisus Christos – care, să fim serioși!,  n-avea nici El apucături mai academice, ținîndu-se numa’ de miracole, ziua-n amiaza mare, ca pe vremurile de glorie ale OTVului. Citeste mai mult »

(Sharyl Attkisson, într-un USAF B-52, în 1999 – unul dintre primii jurnaliști care au zburat în misiune de luptă deasupra Kosovoului)

N-avea nici un rost să mai rămîn, a spus, într-un interviu, Sharyl Attkisson, la un an de la demisie. Nu mi s-a oferit niciodată șansa de a veni cu cazuri (de presă) mai bune. Aveam mai multe informații, mai multe surse, mai mulți furnizori de date (confidențiale), ba mai mult!, simțeam că pot produce știri mai grozave decît oricînd înainte, în cei 20 de ani de CBS News, și, totuși, cumva, îmi lipsea puterea de a le face să apară – oricare dintre ele –  la televizor“. 

Cariera în televiziune a ziaristei americane Sharyl Attkisson – în cinci rînduri cîștigătoarea prestigiosului premiu Emmy pentru jurnalism de investigație – s-a întins pe mai bine de trei decenii. În 2009, a arătat, cu dovezi, că așa-zisa pandemie a gripei porcine n-a fost decît o  isterie intens mediatizata,  complet nefondată și manufacturată. Dar libertatea de a acoperi corect subiectele fierbinți, de a ancheta pînă la sînge un caz, de a pune întrebări incomode autorităților – i-a fost încet furată. Anul trecut a părăsit CBS – o televiziune ca multe altele din SUA aflată, financiar vorbind,  la cheremul industriei farmaceutice și al altor industrii – la capătul unei lupte de aproape trei ani cu cenzura redacțională.

Citeste mai mult »

Unu. Se povestește că într-o după-amiază de duminică in 1820, colonelul Robert Gibbon Johnson s-a așezat pe treptele tribunalului din Salem (New Jersey) alături de un coș plin de roșii coapte, din care a început să mănînce una cîte una. Pentru cei de față, colonelul înnebunise, iar demonstrația lui nu era decît o tentativă de a-și pune capăt zilelor, cu efort minim și șanse maxime de reușită, căci toată lumea știa, fără urmă de îndoială, cît sînt roșiile de otrăvitoare – convingere colectivă veche de peste 200 de ani. (Pentru ca scena suicidului să fie și mai dramatică,  în background, fanfara orașului cînta – în acorduri gravissime – un marș très funèbre) . Supradoza de tomate nu l-a trimis pe colonel (președinte al Societății locale de Horticultură) în lumea celor drepți, în schimb Salemul a devenit un loc mai bun. Oamenii s-au apucat, din acea zi, în cel mai pur stil românesc, să manînce brînză cu roșii și ceapă, discreditînd definitiv faima sinistră a tomatelor de unelte satanice în practicile woodoo ale vrăjitoarele. (Sursa – The History of Salem County, de Joseph Sickler) Citeste mai mult »