Uite că, la capătul a peste treizeci de ani de folosire a mamografiei ca principală strategie de luptă împotriva cancerului de sîn, New England Journal of Medicine a ieșit în față și cu toată onestitatea a arătat public, cu dovezi statistice, că metoda asta a fabricat 1,3 milioane de cancere de sîn,  acolo unde nu exista, de fapt, nici unul. Și asta doar în America! (Nu știm și, probabil, nu vom ști cum stă treaba în România, pentru că nimeni nu-și bate capul să facă analize pe subiectul ăsta. Prioritățile sînt altele, la noi!). Cu alte cuvinte, mamografiile sînt un tric murdar, o mașinărie de făcut bani, pe seama naivității și fricii de cancer a femeilor.

Să fi fost vorba de două-trei erori, articolul n-ar mai fi apărut, probabil, niciodată. Sau ar fi purtat, desigur, cu totul alt titlu. Dar erorile sînt în număr de unu-virgulă-trei-milioane! Și tot atîtea femei de peste 30 de ani, amăgite, chinuite inutil, otrăvite. Ca idee, doar în 2008, la nivelul SUA, 70.000 de femei au fost diagnosticate cu cacer de sîn în mod fals. Ca idee, cu 70.000 de suflete umpli mai mult de patru stadioane de fotbal, în Floreasca. Ca idee, înmulțește 70.000 cu 10.000 de dolari (cît e tratamentul cu citostatice, pe lună, în România de azi) ori 12 luni, ca să faci un calcul onest al banilor aruncați pe fereastră pe un singur an. Că suferința inutilă nu o poate calcula nimeni. Nici ca idee.

Intitulat “Efectul a trei decade de investigații mamografice asupra incidenței cacerului de sîn” (LINK AICI), studiul cercetătorilor științifici mai arată că, pe segmentul femeilor mai tinere de 40 de ani, cancerul de sîn a fost în exces și fals diagnosticat:

“Au fost detectate tumori, prin metoda screeningului mamografic, care n-ar fi dus  la simptome clinice niciodată”. (New England Journal of Medicine)

Încă o informație și închei!

Forma principală a cancerului de sîn depistată e carcinomul ductal in situ, cunoscut ca “stadiul zero” sau drept “cancer de sîn noninvaziv”. Spre deosebire de cancerul invaziv, carcinomul ductal nu se mișcă, nu se extinde, nu are simptome și, dacă e lăsat în pace, nu progresează. Și poate chiar să se resoarbă singur, în timp. Dar asta numai și numai dacă nu e depistat precoce, nu e diagnosticat drept cancer și nu e tratat, apoi, cu metode chimice agresive (faimoase pentru faptul, recunoscut oficial, că provoacă alte și alte cancere – despre asta și revista medicală Nature, ce se ocupă cu tipărirea studiilor științifice peer-revewed, a publicat AICI un studiu dezvăluind efectelor dezastruoase ale chimioterapiei).

Cum de mă încumet să spun asta: o altă publicație medicală prestigioasă, Lancet Oncology, a reprodus pe temă (LINK AICI) mai multe studii anul trecut, după ce s-a descoperit că și formele agresive de cancer par sa între în remisie totală, în timp. Cu condiția să fie lăsate în pace.

“Credem că multe cancere de sîn agresive detectate în urma mamografiilor repetate încetează să mai fie vizibile prin screening după șase ani, ceea ce sugerează că mersul natural al tumorilor canceroase la sîn tinde spre regres spontan”.

Între timp, mastectomiile –  măsura de așa-zisă prevenție a cancerului de sîn –  sînt impuse ca proceduri standard pentru sănătatea mamară, din 2004 încoace, ajungînd un trend în rîndul femeilor perfect sănătoase, mai ales după ce Angelina Jolie a recurs la o dublă mamectomie în 2013, cu toate că nu suferea de nici o boală malignă. Pînă și CNN arăta într-o știre (LINK AICI), din martie 2016, proporțiile isteriei: în ultimii zece ani,  numărul dublelor mastectomii s-a triplat, cu toate că procedura nu mărește defel rata de supreviețuire, potrivit studiilor.