61670_420234764708821_1021108777_n

(Foto: arhiva personală)

MOTTO: “În secolul 21 poți să afirmi că astfel de riscuri (cele invalidante, recunoscute și în proiectul de lege privind vaccinarea – s.n.) sînt acceptabile? Acceptabile pentru cine? Că dacă te uiți așa, statistic, la un glob de sticlă și vezi în el că din 20 de milioane de oameni 2000-3000 de inși mor din cauza unui vaccin, nu înseamnă nimic! Dar dacă te uiți la nivelul acelor familii, acele familii sînt distruse! Sînt terminate! Sînt vise terminate! Sînt vise tăiate din rădăcini!”  – Gheorghe Piperea, doctor în drept, fost judecator, actualmente avocat, membru în Baroul București, conferențiar universitar la Facultatea de Drept București 

Cînd profesor doctor Gheorghe Piperea a acceptat, telefonic, într-o pauză din programul său aglomerat, să îmi acorde un interviu pe tema vaccinurilor, a făcut-o fără să-mi rețină numele. “Despre vaccinurile obligatorii”, i-am spus, telegrafic, să nu-i mănînc din timp. A fost de acord să mă primească, în aceeași zi, în biroul său, din Splaiul Unirii, unde-și are sediul Societatea de avocatură “Piperea și Asociații” și aș fi ajuns chiar atunci, dacă aș fi avut un operator disponibil. “Mai bine mîine!”, i-am sugerat.

“15.30 e ok?”, m-a întrebat.

“E perfect!”

Sînt multe calitățile lui Gheorghe Piperea pentru care lumea îl iubește și îl prețuiește! Ca avocat, s-a făcut cunoscut publicului larg fiind inițiatorul unor mari procese colective desfășurate în țară, intentate unor bănci comerciale pentru comisioane abuzive introduse în contractele de creditare. Ca profesor, conferențiar universitar la Facultatea de Drept București, s-a implicat mereu în formarea de profesioniști în domeniul legal. Ca specialist în drept, Gheorghe Piperea și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Bucuresti si Universitatea Sorbonne I – Pantheon din Paris. Însă despre tatăl Gheorghe Piperea, omul liber cu păreri personale pe subiectul vaccinurilor, de pildă, sau oricare alt subiect de care se preocupă, firesc, un părinte – se știe puțin, spre deloc.

“Numele meu este Olivia Steer”, am spus rar, apăsînd pe fiecare cuvînt.

Ajunsesem a doua zi în biroul său, la 15.30, cu precizie de secundă, un record greu de egalat, pentru traficul infernal de la ora aia. Singură – cameramanul nu mai putuse veni, din motive personale -, cu un GoPro în rucsac, conectat prin wifi la telefon, și instrucțiunile de folosință în minte, utile pentru prima oară într-un astfel de scop.

“Nu știu dacă vă sună cunoscut numele meu…”, am continuat, încercind să citesc o recție cît de mică pe fața lui.

“Acum că-mi spuneți, știu cine sînteți! Pe Facebook, în newsfeed, văd zilnic înjurături la adresa dumneavoastră”, mi-a raspuns, uitîndu-se drept în ochii mei, cu privire severă, și făcîndu-mă să cred, preț de o clipă, că va anula interviul.

“Înțeleg! Tocmai de aceea vreau să fiu cît se poate de sinceră! Și directă! Și să vă întreb: vă deranjează să vă asociați numele cu al meu? Pentru că, în urma interviului, e foarte posibil să fiți atacat și înjurat la rîndul dumneavoastră, prin simplă asociere!”. Întrebarea o pusesem în ultimii ani și prietenilor. Toți mi-au spus: “Nici vorbă!”. De unii dintre ei n-am mai auzit, apoi…

Gheorghe Piperea s-a lăsat pe spătarul fotoliului, a oftat greu și mi-a zis: ” Mă deranjează să mă asociez cu … alții, dar niciodată cu un jurnalist”.

Am reușit să instalez GoPro-ul, pe care îl mînuiam cu precauții, ca pe o bestie nedomesticită încă, montîndu-l pe trepied. L-am înălțat, pentru o încadratură mai bună, pe un tratat gros de drept civil, pe care l-am împrumutat de pe biroul din mijlocul încăperii, încărcat cu tomuri juridice, grele cît ceasloavele lui Creangă. Cînd am dat drumul înregistrării, nu bănuiam care e feeling-ul profesorului pe subiect.

În primele două minute, deci, profesorul Piperea s-a făcut înțeles pe deplin. Este pro vaccinare (nuanțîndu-și opinia de la vaccin, la vaccin), dar ferm împotriva vaccinării obligatorii. Este pentru dreptul inviolabil al părintelui de a hotărî, informat, pentru copilul său, și total împotriva unui stat abuziv care îi încalcă cetățeanului dreptul la autodeterminare, obligîndu-l să se supună sub amenințarea pedepsei (indiferent care ar fi ea) unor proceduri sau tratamente medicale, fie ele și așa-zis preventive. Pe scurt, pro alegere, pro informare  și împotriva violării, în orice formă, a drepturilor oamenilor.

 

Eu nu cred că statul sau organismele publice sau cine știe ce

corporație care își dorește să vîndă mai multe medicamente

poate să decidă mai bine pentru copil, în locul părinților

A continuat prin a-mi vorbi despre beneficiile vaccinării, el însuși, după cum mi-a spus, dîndu-și acordul ca fiica sa să fie inoculată cu vaccinurile recomandate împotriva bolilor copilăriei, mai puțin HPV, vaccinul împotriva cancerului de col uterin, pe care l-a considerat mereu insuficient testat și, deci, nesigur, în ciuda campaniilor guvernamentale agresive care îi biciuiau fără milă cel mai nevralgic punct: grija pentru sănătatea copilui său.

Discuția a alunecat rapid spre neconstituționalitatea proiectului de lege. Și s-a făcut inevitabil traducerea în limba română a obligativității unui act medical cu riscuri, ca însemnînd nimic altceva, în opinia profesorului în drept Ghorghe Piperea, decît încercarea legalizării de către actualul guvern a experimentelor medicale pe oameni, la fel ca pe cobai – o practică înfiorătoare și uzuală în Germania nazistă.

Ajutată de profesorul Piperea, am măsurut în cuvinte (dar mai ales cu metrul de buzunar) distanța de la Germania nazistă pînă la România socialistă, ca să înțeleg mai bine articolul 2, alineatul 7, din propusa Lege a vaccinării obligatorii (ce se va afla mîine, în dezbatere publică, în Sala Amfiteatru a Institutului Național de Sănătate Publică) și care propune – nici mai mult, nici mai puțin – obligativitatea unui act medical cu riscuri invalidante! Ca în China comunistă, Germania fascistă sau orice alt stat totalitar, de pe glob…

Potrivit DEX, invalidă este persoana care are o infirmitate, adică un defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident sau boli (dar, și prin vaccinare!), iar cînd vorbim despre reacţii invalidante, ne referim la reacții care nu dispar într-o zi sau o săptămînă, ci la pierderea unor capacitaţi senzoriale sau/şi motorii pe termen lung, posibil pe toată viaţa. În aceste condiții, să obligi pe cineva să-și asume un astfel de risc este nimic altceva decît un atentat la viața și sănătatea persoanei. În forma actuală, Legea vaccinării obligatorii, propunere aflată pe site-ul Ministerului Sănătății AICI,  l-ar face să-și muște buzele, de invidie, și pe Josef Mengele, monstrul, de profesie medic, din lagărele de concentrare de la Auschwitz:

“Statul român, prin Ministerul Sănătății, asigură condițiile pentru diagnosticul și tratamentul optim al oricăror reacţii adverse ale vaccinării precum și compensarea oricăror efecte invalidante, dacă sunt dovedite relaţii de cauzalitate, confirmate de Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare denumit în continuare (GTCAV). Tipurile de reacții adverse postvaccinale și măsurile compensatorii aplicabile vor fi stabilite prin hotărâre de guvern.”.

Cu alte cuvinte, legalizînd vaccinarea obligatorie, statul calcă mărunt în picioare drepturi fundamentale și constituționale la viață și sănătate ale persoanei.

„Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate” – art. 22(1) din Constituţia României.

Toate acesta, în vreme ce îl bate consolator pe umăr că va fi despagubit pentru eventuale vătămări post-vaccinale (din bani publici, adica ai tai, ai mei, ai nostri, ai tuturor,), daca Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare (adică tot statul!!! – care nu vede niciodată situația de conflict de interese în care se bălăcește) va găsi cu cale. Motivația supremă pentru o astfel de aberație? Prea bună, prea ca-n lagăr: efectele adverse și invalidante ale vaccinurilor sînt perfect acceptabile, de dragul binelui tuturor. Profesorul în drept, avocatul Gheorghe Piperea, s-a arătat șocat de un astfel de raționament:

(VA URMA)


breast-awarness

Iată o informație despre care nu se suflă un cuvînt în “Luna Internațională a Luptei împotriva Cancerului de Sîn”, care stă să înceapă la întîi ocotmbrie. Și nu se suflă nici la noi, nici aiurea, în lume:
1,3 m-i-l-i-o-a-n-e de femei din America au fost fals diagnosticate și tratate cu metode chimice agresive și letale împotriva unui cancer de sîn pe care nu îl aveau! De către medici incompetenți sau diabolici, chiar!, așa cum a fost cazul oncologului Farid Fata (LINK AICI), condamnat la 45 de ani de închisoare pentru că a fraierit peste 500 de persoane că ar avea cancer, tratîndu-le cu citostatice toxice în valoare de 35 de milioane de doalari (just peanuts for Big Pharma).
Te rog, înainte de orice sprinceană ridicată, zîmbet ironic sau altceva, află că sursa informației nu e vreun blog obscur ori vreo fițuică de scandal sau vreun exaltat în febră mistică, ce-și revarsă obsesiile în spațiul public. Nu. Sursa este New England Journal of Medicine, una dintre cele mai prestigioase publicații de medicină din lume și, de altfel, cea mai veche (1812), cu apariție săptămînală, ce cuprinde nenumărate studii științifice peer-reviewed, publicate de cercetători științifici dintre cei mai stimabili.
screen-shot-2016-09-14-at-09-58-33

Uite că, la capătul a peste treizeci de ani de folosire a mamografiei ca principală strategie de luptă împotriva cancerului de sîn, New England Journal of Medicine a ieșit în față și cu toată onestitatea a arătat public, cu dovezi statistice, că metoda asta a fabricat 1,3 milioane de cancere de sîn,  acolo unde nu exista, de fapt, nici unul. Și asta doar în America! (Nu știm și, probabil, nu vom ști cum stă treaba în România, pentru că nimeni nu-și bate capul să facă analize pe subiectul ăsta. Prioritățile sînt altele, la noi!). Cu alte cuvinte, mamografiile sînt un tric murdar, o mașinărie de făcut bani, pe seama naivității și fricii de cancer a femeilor.

Să fi fost vorba de două-trei erori, articolul n-ar mai fi apărut, probabil, niciodată. Sau ar fi purtat, desigur, cu totul alt titlu. Dar erorile sînt în număr de unu-virgulă-trei-milioane! Și tot atîtea femei de peste 30 de ani, amăgite, chinuite inutil, otrăvite. Ca idee, doar în 2008, la nivelul SUA, 70.000 de femei au fost diagnosticate cu cacer de sîn în mod fals. Ca idee, cu 70.000 de suflete umpli mai mult de patru stadioane de fotbal, în Floreasca. Ca idee, înmulțește 70.000 cu 10.000 de dolari (cît e tratamentul cu citostatice, pe lună, în România de azi) ori 12 luni, ca să faci un calcul onest al banilor aruncați pe fereastră pe un singur an. Că suferința inutilă nu o poate calcula nimeni. Nici ca idee.

Intitulat “Efectul a trei decade de investigații mamografice asupra incidenței cacerului de sîn” (LINK AICI), studiul cercetătorilor științifici mai arată că, pe segmentul femeilor mai tinere de 40 de ani, cancerul de sîn a fost în exces și fals diagnosticat:

“Au fost detectate tumori, prin metoda screeningului mamografic, care n-ar fi dus  la simptome clinice niciodată”. (New England Journal of Medicine)

Încă o informație și închei!

Forma principală a cancerului de sîn depistată e carcinomul ductal in situ, cunoscut ca “stadiul zero” sau drept “cancer de sîn noninvaziv”. Spre deosebire de cancerul invaziv, carcinomul ductal nu se mișcă, nu se extinde, nu are simptome și, dacă e lăsat în pace, nu progresează. Și poate chiar să se resoarbă singur, în timp. Dar asta numai și numai dacă nu e depistat precoce, nu e diagnosticat drept cancer și nu e tratat, apoi, cu metode chimice agresive (faimoase pentru faptul, recunoscut oficial, că provoacă alte și alte cancere – despre asta și revista medicală Nature, ce se ocupă cu tipărirea studiilor științifice peer-revewed, a publicat AICI un studiu dezvăluind efectelor dezastruoase ale chimioterapiei).

Cum de mă încumet să spun asta: o altă publicație medicală prestigioasă, Lancet Oncology, a reprodus pe temă (LINK AICI) mai multe studii anul trecut, după ce s-a descoperit că și formele agresive de cancer par sa între în remisie totală, în timp. Cu condiția să fie lăsate în pace.

“Credem că multe cancere de sîn agresive detectate în urma mamografiilor repetate încetează să mai fie vizibile prin screening după șase ani, ceea ce sugerează că mersul natural al tumorilor canceroase la sîn tinde spre regres spontan”.

screen-shot-2016-09-14-at-10-15-50

Între timp, mastectomiile –  măsura de așa-zisă prevenție a cancerului de sîn –  sînt impuse ca proceduri standard pentru sănătatea mamară, din 2004 încoace, ajungînd un trend în rîndul femeilor perfect sănătoase, mai ales după ce Angelina Jolie a recurs la o dublă mamectomie în 2013, cu toate că nu suferea de nici o boală malignă. Pînă și CNN arăta într-o știre (LINK AICI), din martie 2016, proporțiile isteriei: în ultimii zece ani,  numărul dublelor mastectomii s-a triplat, cu toate că procedura nu mărește defel rata de supreviețuire, potrivit studiilor.

Citeste mai mult »

kvass1

avem o relație specială, el știe ce-mi place, eu știu ce-i place, îl asamblez cu tandrețe și îi dau să înghită, plescăind din axul său melcat, copane de morcovi după copane de morcovi, ciosvîrte de broccoli după alte ciosvîrte de broccoli, hălci proaspete de țelină și inimi vii de sfeclă, tăiate în două pe blatul din bucătărie – strălucitoare cromautopsie! Kuvings toarce mulțumit, ca o mîță mare, toarce, stoarce între măsele, fără grabă, pe îndelete, un suc roșu, consistent, pe care îl strîng într-o cupă curată și îl beau pe loc, în picioare, lacom, fără să respir. dar zilele trecute …

Citeste mai mult »

ultimele posturi