Prima parte a postării a stîrnit incredibil de multe dezbateri. Unele principiale, altele mai puțin. Dincolo de concluziile fiecăruia, scopul postării a fost atins: peste 25.000 de vizionări, circa 9000 de cititori unici, pînă acum!  Asta înseamnă că informația a ajuns la destinație. Asta înseamnă că cei aproape 9000 de oameni au o nouă perspectivă. De care pot alege să se folosească. Sau nu…

TAURINA – UN FACTOR VITAL FALS

Vă propun acum să vedem de ce  taurina nu este adevăratul/unicul motiv pentru care pisicile hrănite cu carne gătită au degenerat, pînă au ajuns, la a treia generație, să fie incapabile să se mai reproducă. Teoria taurinei a fost susținută cu vehemență pe blog de medici și studenți la medicină care nu citiseră studiul , dar care făcuseră un mic și superficial research pe bătrînul Wikipedia.

Wikipedia, o enciclopedie on-line, stufoasă ca orice enciclopedie și extrem de la-ndemînă, oferă infiormații și pe tema Pottenger, susținînd că la vremea la care s-a efectuat studiul, taurina fusese deja descoperită, dar nu se știa că este un aminoacid esențial pentru starea de sănătate a pisicilor. În apărarea acestei teze, Wikipedia spune că multe pisici prosperă, mîncînd carne gătită, la care a fost adăugată ulterior taurina. Iar concluzia este că dietele deficiente în cantitați optime de taurină (aminoacid ce se găsește în cantiătți mari în carne și spre deloc în laptele de vacă-s.n.) nu oferă pisicilor șansa să-și formeze structuri proteice în mod adecvat, avînd prin urmare repercusiuni asupra sănătății lor.

Teza promovată pînă la acest moment a fost pe dată îmbrățișată de contestatari, fără ca unul dintre ei să citească un  paragraf mai jos, două fraze care demontează scurt și dinamic afirmațiile făcute de Wikipedia mai devreme, cu atîta ușurință. Iata-le: “În alt studiu (condus de Francis M. Pottenger-s.n.), numit “Studiul laptelui”, pisicile au fost hranite cu 2/3 lapte și 1/3 carne. Toate grupurile au fost hranite cu carne crudă, cu singura diferență că unora li s-a dat lapte crud, altora pasteurizat, altora lapte praf, unui alt grup- lapte condensat, iar ultimului lapte crud metabolizat (provenit de la vaci hrănite cu drojdie iradiată-s.n.). Pisicile hrănite cu lapte crud (și carne crudă, în secundar -s.n.) au fost cele mai sănătoase, în vreme ce celelalte (hrănite  cu lapte procesat în principal și carne crudă, în secundar-s.n.) au manifestat probleme de sănătate de gravitate variată , similare afecțiunilor dezvoltate de pisicile hrănite cu carne gătită”. E limpede deci, că în ciuda faptului că au fost hrănite cu carne crudă – avînd aport de taurină, deci – pisicile nu și-au putut păstra sănătatea și n-au putut prospera, din cauza laptelui procesat. Că Wikipedia nu leagă cele două idei și nu trage concluzii adecvate, nu mă miră. Din experiența mea, Wikipedia nu e la prima gafă. Am o listă lungă de inconsecvețe și mici dezinformări pe probleme mari. Dar nu intru în detalii…

Să mergem, mai degrabă la sursă, să vedem ce concluzii trage Pottenger pe marginea

STUDIULUI LAPTELUI

” Rezultatul acestor experimente corespunde experimentului carne crudă versus carne gătită. Animalele, hrănite cu lapte crud, carne crudă și ulei din ficat de cod, reproduc urmași omogeni ca formă și dimensiune și cea mai uzuală cauză a morții e ori bătrînețea ori sunt rănile dobîndite în lupte. Sunt în general animale sănătoase, avînd proporții anatomice normale și rezistență mare la boli. Au o blană de bună calitate cu luciu evident și nu prezintă semne ale vreunei alergii.

Pisicile hrănite cu lapte pasteurizat, în principal (și carne crudă, în secundar, plus suplimentul din ulei de ficat de pește), prezintă modificări osoase, eficiență reproductivă diminuată, iar pisoii rezultați din astfel de pisici au probleme constituționale și respiratorii progresive, la fel de evidente ca la prima, a doua și a treia generație de pisici hrănite cu carne gătită.

Pisicile hrănite cu lapte praf sunt marcate de o deteriorare și mai mare decît a pisicilor hrănite cu lapte pasteurizat, în vreme ce cele mai marcante deficiențe se înregistrează în rîndul celor hrănite cu lapte condensat. Ultimele dezvoltă depozite de grăsime mai mari și dezvoltă diformități osoase severe. Mai mult, devin extrem de iritabile, mergînd nervoase în față și în spate, în țarcurile lor.

În grupul pisicilor hrănite cu lapte crud fortifiat cu vitamina D (provenit de la vaci hrănite cu drojdie iradiată) și carne crudă, s-a remarcat că masculii prezintă deformări osoase asemănătoare cu cele dezvoltate de piscile hrănite cu lapte paseurizat, în vreme ce femelele par neafectate. Masculii pui n-au trăit mai  mult de două luni, în vreme ce masculii adulți au murit pînă să împlinească zece luni.

Merită să notăm că uleiul natural din ficat de cod, care este bogat în vitamina D, nu a părut să contracareze defectele de dezvoltare (osoasă-s.n.), dovadă fiind impactul negativ pe care l-a avut oricum Laptele cu vitamina D asupra osaturii masculilor”.

ȘI, DIN NOU, FACTORUL UNIC 

Că importantă este nu numai viața din hrana, ci și adecvarea mîncării la specie (despre care am vorbit într-o postare mai veche) e dovedit și de un alt studiu întreprins de Pottenger, asupra calității laptelui provenit de la vaci hrănite cu furaj (un amestec de melasă, semințe de bumbac, pulpă de sfeclă, pulpă de portocale, struguri și alte produse industriale, lucernă uscată și cereale) și a laptelui provenit de la vaci lăsate pe pășune, la păscut. În primul rînd, e de notat că rata de reproducere a vacilor ce pasc libere e mai mare decît a celor hrănite cu furaje, ultimele înregistrînd și cea mai mare  rată a mortalității. Apoi, efectul pe care îl are laptele – provenit de la vaci ce pasc libere – asupra pisicilor  este grăitor…

” Comparînd efectele pe care le are laptele de la vaci hranite cu furaje cu cele ale laptelui provenit de la vaci ce pasc nestingherite, descoperim că pisicile crescute cu lapte din prima categorie au deficiențe similare cu cele hrănite cu lapte pasteurizat. Mai mult, pisicile alimentate cu carne gătită, lapte provenit de la vaci pe furaje și ulei din ficat de cod, nasc pui deficienți și alăptează cu greu. Pisicile alimentate cu lapte de la vacile de pe pășune ori hrănite cu iarbă proaspăt cosită, carne gătită și ulei de pește o duc mai bine. Laptele de calitate pare să diminueze dificiențele produse la carnea gătită”.

Cam atît despre Studiul Laptelui. Teoria hranei vii, însă, e dusă mai departe de Pottenger, fiind argumentată în alte trei studii pe pui, porcușori de guineea și chiar oameni, ultimii studiați în Sanatoriul “Pottenger” pentru tratarea tuberculozei din Monrovia. Înainte să închid, trebuie să mă achit de-o datorie mai veche. Am rămas restantă cu informația despre pisicile regenerate, pe care, de dragul acurateței, o voi cita mai jos întocmai…

“Cînd pisicile de primă și secundă generație, hrănite cu carne gătită se reîntorc la carne crudă, ele sunt catalogate drept animale regenerate de primă și secundă generație. Urmașii lor sunt apoi menținuți pe o dietă optimă pentru a măsura timpul necesar pentru a le reclădi sănătatea, pînă la nivelul unor pisici normale. E nevoie de aproximativ patru generații pentru a se regenera linia de pisici. Oricum, din cauza ineficienței reproductive, prea puține animale reușesc să-și recîștige sănătatea normală pe care o aveau înainte să li se impună dieta deficitară.

Se remarcă îmbunătățiri în rezistența în fața bolilor  de la a doua generație de pisici regenerate, dar manifestările alergice persistă și la a treia generație. La a treia generație, modificările osoase și ale țesuturilor moi sunt încă vizibile, dar mai puțin grave; iar la a patra generație, cele mai multe deficiențe și simptome severe dispar, dar rareori toate.

Una dintre cele mai uimitoare descoperiri ale experimentului este aceea că, o dată ce o femelă este trecută pe dietă deficitară între 12 și 18 săptămîni, eficiența ei reporductivă scade atît de mult încît devine incapabila să mai nască vreodată un pui normal. Chiar și după a trei sau a patra generație pe o dietă optimă, puii ei prezintă încă semne de deficiență a scheletului și dentiției. Cînd puii ei sunt meținuți pe o dietă optimă, are loc o recuperare și o regenerare gradate”.

Concluziile n-ar trebui să descurajeze doamnele care încearcă, fără succes pînă acum, să conceapă un copil. În naturopatie, există o sumă impresionantă de metode de purificare a organelor afectate de o dietă deficitară și altele de fortificare eficientă a lor. Se oferă chiar și garanții, timpul de concepere, de la momentul schimbării regimului de viață, fiind între 6 și 12 luni. Dar despre toate acestea, într-un  alt post, curînd…

 POZE VIA 1, 2, 3, 4, 5, 6

Sunt mai convinsă ca oricînd că doar mîncarea crudă conține acel factor vital, unic, inimitabil, divin, ce poate să genereze viață. Am terminat de citit The Pottenger’s Cats. A Study in Nutrition și n-am deloc senitmentul unei lecturi preliminare, care așteaptă să fie aprofundată. Lucrurile în Studiul Pottenger sunt simple, la nivelul unor matematici de școală generală. 2 + 2 fac patru și în nutriție, mereu. Viața generează viață, iar moartea este sterilă!

Vreme de 10 ani, dieta a 900 de pisici a făcut obiectul unui studiu fabulos, care a demonstrat, la modul cît se poate de științific, ce efect are nu mîncarea sau cantitatea, ci calitatea ei asupra unui organism viu. Fiecare pagina a studiului este o pledoarie pentru reîntoarcerea la natură, la simplitate, la Dumnezeu. Pervertirea termică și chimică a alimentelor se pedepsește de către legile naturii prin slăbiciune, boală și moarte. Nu există cale de mijloc, călduță, stabilă.

Studiul Pottenger s-a derulat între 1932 și 1942 și a fost publicat pe capitole în diverse reviste medicale, dar n-a fost editat sub forma unui volum pentru publicul larg, decît abia 40 de ani mai tîrziu.

Nu pot să-l cuprind în cîteva rînduri, așa că o să vă testez anduranța cu niște detalii, unele tehnice, care construiesc minuțios un puzzle amplu, în care voi poate ați pus deja alte piese valoroase, strînse de prin cărțile lui Colin Campbell, Robert Morse, Norman Walker, Ernest Gunther, Ann Wigmore etc, etc…

Trebuie să vă spun întîi că toate pisicile au fost pisici domestice, ținute în țarcuri lîngă o desime de pomi de eucalipt, pe coasta unui deal, deasupra lui San Gabriel Valley. Țarcurile erau largi, acoperite cu plasă, astfel încît razele soarelui să poată pătrunde bine. În plus, erau dotate cu o groapă suficient de mare cu nisip și un refugiu acoperit, în caz de vreme rea. Toate pisicile au fost măsurate, cîntărite, descrise. Prin examinări cu raze X, s-a determinat evoluția osoasă, în funcție de diferitele tipuri de dietă. Autopsiile au stabilit defectele din naștere (în cazul puilor născuți morți), bolile și cauza principală a morții (în cazul pisicilor adulte).

Din punct de vedere științific, împărțirea pisicilor s-a făcut astfel:

1) Grupul de control – pisicile normale, născute din genitori sănătoși, ținute pe o dietă optimă cu mîncare crudă și ulei de ficat de cod. Masculii pentru împerechere folosiți în diversele experimente au fost luați mereu din grupul de control. Ferilitatea si sănătatea lor ireproșabile au fost dovada că rezultatul experimentelor a fost condiționat mereu de starea de sănătate a pisicilor-mamă.

2) Grupul pisicilor deficiente s-a împărțit în trei. Pisici deficiente de primă generație sunt pisicile sănătoase, crescute cu o dietă optimă, care sunt apoi trecute pe o dietă deficientă cu mîncare gătită. Pisicile deficiente de a doua generație sunt pisoii născuți din femelele deficiente de primă generație, hrănite cu o dietă deficientă pe perioade variate de timp, înainte, în timpul gestației și pe perioada lactației. La finalul perioadei de alăptare, pisoii sunt menținuți pe o dietă deficientă. Pisicile deficiente de a treia generație sunt pisoii născuți din pisicile deficiente de a doua generație, hrănite cu o dietă deficientă tot restul vieții lor.

3) Grupul pisicilor regenerate, împărțit în două: Pisoi regenerați de prim ordin. Cînd o femelă din grupul pisicilor deficiente de primă generație este retrecută pe o dietă optimă, crudă, imediat ce a dat naștere puilor din primul cuib, următorii ei pui – din cuibul al doilea – se vor numi pisoi regenerați de prim ordin. Pisoi regenerați de ordin secund sunt puii născuți dintr-o femelă deficientă de a doua generație, plasată pe o dietă optimă. Nu au existat mai mult de trei generații de pisici deficiente, datorită incapacității celei de-a treia de a se reproduce. Prin urmare nu există pisoi regenerați de ordin 3 sau 4.

Analiza fiecărui grup în parte cît și comparațiile ulterioare între grupuri au ajuns la concluzii uluitoare, șocante, fără precedent. Iata-le:

1. GRUPUL DE PISICI HRANITE CU MÎNCARE CRUDĂ

În cazul grupului de control, adică pisici hrănite cu 2/3 carne crudă, 1/3 lapte crud și ulei de ficat de cod, lucrurile stau simplu. Sănătatea se reflecta practic pînă în vîrful mustăților. Mai exact, s-a observat o uniformitate izbitoare în ce privesște mărimea și proporțiile scheletului, în ce privește fețele lor largi, regulate, cu arcuri orbitale proeminente, cavități nazale corespunzătoare, arcade dentare largi și dentiție regulată. Configurația craniană feminină era diferită de cea masculină și fiecare sex și-a păstrat aparențele anatomice distincte. Membranele erau ferme, cu o coloratură roz, fără semne ale vreunei infecții sau modificări degenerative. Tonusul țesuturilor era excelent, blana de bună calitate, animalul nenăpîrlind decît foarte puțin. În cazul pisicilor bătrîne, în special masculii care se luptau între ei, incisivii lipseau adesea, dar fără ca gingiile să fie inflamate sau afectate, decît rareori.  De-a lungul vieții, pisicile din grupul de control s-au dovedit rezistente la infecții, purici și alți paraziți și n-au suferit deloc de alergii. Ca dispoziție, erau sociabile, prietenoase și predictibile în tiparele lor comportamentale, iar cînd erau aruncate de la o înalțime de 3 metri, pentru testul de coordonare, aterizau mereu în picioare, după care reveneau iar să se mai “joace”. Avorturile au fost rare, un cuib avînd în medie 5 pui, fiecare cîntărind 119 grame. Pisica mamă își alăpta fără dificultate puii.

2. GRUPUL DE PISICI HRĂNITE CU MÎNCARE GĂTITĂ

Pisicile hrănite cu o dietă formată din 2/3 carne gătită, 1/3 lapte crud și ulei de ficat de cod au născut pui cu aspect diferit, fiecare avînd altă mărime și o formă osoasă diferită. La proba radiografiilor, s-a văzut clar că există tot atîtea variații în structura dentală și facială a pisicilor de-a doua și a treia generație de animale hrănite cu mîncare gătită, cîte exemplare sunt analizate. Practic, dovada deficiențelor era ștanțată pe fața lor atît de clar, încît orice obervator, cu foarte puțin antrenament, putea spune cu certitudine daca o pisică anume a fost trecută pe mîncare gătită sau se trage dintr-o linie genealogică deficientă.

Oasele lungi ale pisicilor hrănite cu mîncare gătită au avut tendința de a crește în lungime și de a descrește în diametru (fenomen care mi se pare comparabil cu evoluția corporala a adolescenților de azi, flagrantă la tinerele top-model, foarte înalte, cu oase subțiri, fragile, cap mic, raportat la dimensiunea trupului, fața comprimată, cu trăsături minime, abia schițate). Labele de dinapoi au devenit mai mari decît cele de dinainte. Densitatea osoasă a scăzut, ajungîndu-se ca la a treia generație unele oase să devină moi ca o bucata de cauciuc și să se instalează osteogenesis imperfecta (boala genetică a oaselor).

A) BOLI MODERNE ȘI HOMOSEXUALITATE

Au apărut imediat boli considerate moderne, propii doar oamenilor, tributari unei vieți agitate, stresante, cu o dietă procesată. Astfel, pisicile au început să sufere și ele de inimă, miopie și prezbitism, hipotiroidie sau inflamarea grandei tiroide, infecții la rinichi, ficat, testicule, ovare și vezica urinară, artrită, inflamarea încheieturilor, inflamații la nivelul sistemului nervos cu paralizii și meningite.

Pisoii din a treia generație deficientă au devenit falimentari fizic și n-au trăit mai  mult de șase luni. Analiza la microscop pe secțiuni de plămîn, aparținînd pisicilor de a doua și a treia generație deficientă, a relevat țesuturi anormale, congestionate, edeme pulmonare, în vreme ce afecțiunile cele mai frecvente au fost bronșitele și pneumoniile. În mai multe cazuri s-a remarcat hipotiroidismul, afecțiune inexistentă în cazul pisicilor hrănite cu carne crudă.

Pisicile hrănite cu mîncare gătită erau mult mai nervoase, unele femele devinind periculoase, mușcînd și zgîriind.  Maculii, în schimb, au devinit mult mai docili, iar interesul lor sexual a scăzut ori s-a pervertit. Ambele sexe au dezvoltat deviații sexuale, mai exact preferințe homosexuale, care nu s-au regăsit nici măcar ocazional în grupul pisicilor crescute cu mîncare crudă.

Viermii și paraziții intestinali abundau. Leziunile cutanate și alergiile au apărut frecvent și s-au agravat de la o generație la alta. Pneumoniile și emfizemele pulmonare au fost principalele cauze de deces la adulți, în vreme ce diareea, urmată de penumonie, a făcut ravagii în rîndul pisoilor.

B) INFERTILITATE ȘI AVORTURI SPONTANE

La autopsie, femelele hrănite cu mîncare gătită au dovedit mereu atrofierea sau congestia uterului, în vreme ce masculii au eșuat în a dezvolta spermatozoizi activi. Avortul în cazul femelelor gestante a fost frecvent, ajungînd la 25% în cazul femelelor deficiente de primă generație chiar și la 70%, în cazul celor din a doua generație deficientă. Nașterile au fost dificile, multe femele murind în timpul travaliului. Mortalitatea puilor a fost și ea mare, cîtă vreme pisoii s-au născut morți ori mult prea fragili ca să sugă. La următoarea naștere, starea de sănătate a pisicii mamă s-a înscris pe o pantă descendentă abruptă, murind de extenuare în cel mult trei luni. Multe pisici pur și simplu n-au reușit să rămînă gestante. Greutatea medie a unui pisoi născut dintr-o mamă deficientă a fost de 100 de grame, cu 19 grame mai puțin decît un pisoi alăptat de o mamă hrănită optim.

CONCLUZII DE BUZUNAR

O sa ziceți, probabil, că este doar un studiu pe pisici, fără relevanță pentru specia umana, atît de diferită. Așa și este. Doar un studiu pe pisici. Dar de cînd l-am citit, mă uit cu alți ochi în stînga și în dreapta. Văd aceeași suferință fizică teribilă, descrisă cu lux de amănunte de Pottenger, la altă scară. Aceleași oase deformate, prea lungi și prea subțiri, șubrezite de pierderi masive de calciu și chiar de osteoporoză înainte de vreme. Văd femei cu probleme de tiroidă care nu pot rămîne însărcinate și multe altele care recurg la ferilizări in vitro ca să poată concepe un copil, pe care natura li-l refuză. Văd violență exacerbată și deviații sexuale și de comportament. Și mai văd copii mici suferind de diabet, leucemie și cancer. Mă întreb dacă lucrurile nu se leagă, ca într-un puzzle gigantic? Mă întreb dacă mîncarea fiartă, coaptă, pasteurizată, omogenizată, deshidratată, procesată UHT nu are și ea legătură cu toate astea. Într-un ritm mai lent, decît în cazul pisicilor, proproțional cu dimensiunile corporale specifice rasei, dar totuși rapid, galopant chiar în ultima vreme… Încremensc la gîndul unei noi generații umane, deficientă de gradul 3…

 PS: Despre pisicile regenerate și alte experiemente științifice ale lui Francis M Pottenger, în postările viitoare. Desigur, daca vă mai interesează…

FOTO VIA 1, 2, 3,

Am primit chiar azi, prin poștă, o carte pe care mi-o doresc demult, nu dintr-un simț de proprietate prost înțeles, cît mai degrabă din speranța că propria lectură îmi va revela detalii semnificative, ieșite din schema obișnuitelor recenzii.

“Pottenger’s Cats. A Study in Nutrition” a făcut mare vîlvă la vremea apariției ei, în 1983. Pentru că era pentru prima oara cînd cineva punea la îndoială justețea obiceiurilor noastre alimentare? Nicidecum! Norman Walker predica teza moștenirilor culinare, ce ne omoară, de prin anii ’70, iar vocile sonore ale celor atinși de revelațiile ce curgeau din cartile celui mai longeviv naturopat al lumii, se întorceau direct, fără ocolișuri, acuzator, ca un efect de bumerang, în lumea medicală. Motivul pentru care Studiul Pottenger a făcut atîta vîlva, continuînd și azi să fie un reper de excepție în nutriție și naturopatie, este rigoarea științifică de care a dat dovadă autorul, care nu lasă loc de confuzii și interpretări.

Mai exact, vreme de 10 ani, au fost studiate mai mult de 900 de pisici. Dr. Pottenger a descoeprit, astfel, ca doar o dieta bazata 100% pe lapte crud si carne crudă a condus la o stare de sănătate fără reproș. Iar asta s-a reflectat în structura osoasă bună, arcada palatala largă, cu spații suficiente pentru toti dinții, blană lucioasă și absența completă a bolilor și a paraziților.

Cunsumul de carne gătită sau de lapte procesat la temperaturi înalte a avut ca rezultat deteriorarea fizică, care creștea cu fiecare generație. Animalele se infestau cu paraziți și viermișori. Bolile de piele și alergiile au crescut în unele cazuri pînă la peste 90%. Oasele au devenit moi și deformate. Pisicile au trecut prin schimbări de personalitate anormale, precum și prin hipotiroidism și au ajuns să sufere de bolile cele mai degenerative văzute la oameni. A treia generație n-a trăit destul de mult ca să se reproducă. ”Daca este adevărată teoria și în cazul ființelor umane., la fel cum se prezintă în cazul pisicilor – cum că  degenerarea produsă din cauza nutriției este transmisă copiilor noștri – atunci avem în fața noastră o provocare serioasă” sună promisiunea unui adevăr colosal din primele pagini ale lui Pottenger .

După o frunzăreală scurtă, mi-am dat seama ca am motive să sper la tot ce-i mai bun, din cartea asta. Sunt poze ale unor copilași care au trecut pe dieta raw la vîrsta de 4 ani, iar la 10 aveau deja alt facies, mai armonios, mai frumos.  Așa că mi-am luat pixul în mînă și m-am pus pe citit. Voi posta aici notițele mele zilele următoare, în caz că vă interesează.