Imaginați-vă ca lucrați în Guvernul României. Insituția care v-a angajat, plătindu-vă din banii publici,  a achiziționat, pe sume colosale, produse farmaceutice de tip terapie genică, denumite impropriu “vaccinuri”, aflate în faza de experimentare. Sarcina dumneavoastră, alături de echipa cu care munciți, este să convingeți populația întregii țări să se inoculeze cu un ser, despre a cărui eficacitate și despre ale cărui efecte secundare nu știe nimeni, nimic, deocamdată. Efecte secundare, mai trebuie spus, pentru care nu raspunde nimeni, cu nimic, niciodată, nici penal, nici financiar, nici profesional, cîtă vreme fiecare adult dintre cei inoculați semnează că își asumă riscurile neștiute și nebănuite, nu puține și nu ușoare! (La minori, e altă poveste, mult mai ticăloasă și mai penală, despre care vom vorbi pe îndelete, altă dată!).

Imaginați-vă, acum, că trebuie să convingeți masele largi că vaccinurile, achiziționate de la bugetul public, sînt sigure și eficiente! Ba, culmea marketingului deșănțat, că sînt și gratis, deși nimic plătit din banii contribuabililor nu e gratis, ci mult, mult mai scump…

Misiunea dumneavoastră, desigur, nu e simplă deloc! Nu e nici nobilă și nici tocami legală! E o misiune murdară, infracțională, înjositoare pentru orice om cu un dram de onoare. Dar, pentru un psihopat dornic să sugă din țîța veșnic plină a fondurilor de stat, este o provocare pe cinste, deoarece:

  1. Oricine nu e de-a deptul idiot (în sensul medical al cuvîntului, care se referă la persoana cu cel mai scăzut nivel de inteligenţă, avînd IQ situat între 0-25) știe că, dacă un produs se declară de către însuși producătorul lui experimental, el nu e sigur! Însemnă că perioada de testare a produsului se află în desfașurare și că abia la capatul ei (aproape trei ani, de aici înainte!) se vor putea trage concluzii pertinente privind nepericulozitatea sa. Cînd în spațiul public apar informații cu caracter oficial (via Institutul Național pentru Sanatate Publică și Ministerul Sănătății, pe plan local, dar și VAERS, la nivel european) și lumea află că vaccinul ucide (500 de români morți și peste 12.000 de europeni decedați, după vaccinare, numai pînă la sfîrșitul lui mai 2021 ), sloganul privind “siguranța” produsului mai stîrnește doar furie justă și, nu e sigur!, zîmbete amare. În nici un caz, încredere oarbă într-un produs experimental, dovedit deja, încă de la debutul testărilor, a fi letal, și care, în condiții non-pandemice, ar trebui să treaca testele privind efectele secundare pe termen lung, de-a lungul a zece ani de zile, cel puțin…
  2. Oricine nu e cu totul imbecil (persoană cu nivel de inteligență ceva mai ridicat decît al idiotului, cu un IQ situat între 26-50) deduce că, atunci cînd oficialitățile române raportează public aproape 30.000 de cetățeni îmbolnăviți cu Covid-19, imediat după vaccinare (date culese pînă la jumătatea lui mai 2021), iar EudraVigilance, circa 1.200.000 de reacții adverse cauzate de vaccin, serul nu poate fi numit eficient! Și cînd vorbim despre această pretenție mincinoasă, ne raportăm la sensul vehiculat în accepțiunea generală, cuprins și în DEX, si care definește “eficiența” ca fiind “faptul de a produce efectele scontate, folositoare”. Întrebarea firească, prin urmare, care se va contura de îndată în mintea oamenilor va fi: cît de folositor e să faci exact boala împotriva căreia te-ai vaccinat, bașca alte afecțiuni, care îți pot pune în pericol și viața? Răspunsul la care vor ajunge singuri, fără ajutor, va fi: foarte, foarte folositor pentru Big Pharma și foarte, foarte folositor pentru toți cei care incasează comisioane din achizițiile publice de vaccinuri…
  3. Oricine nu e absolut debil (persoană cu nivel de inteligență ceva mai ridicat decît al imbecilului, avînd un IQ de la 51 la 70 ) înțelege că banii statului nu sînt niciodată ai statului, ci ai noștri, ai tuturor, iar că atunci cînd statul face achiziții publice, în numele cetățenilor, nu le face din bani privați, ci din bani publici, proveniți din taxele și dările fiecărui contribuabil român în parte, și că, în orice democrație, aceste tranzacții trebuie să fie transparente, juste, oneste, utile societății. Atunci cînd ele se fac pe sub masă, în spatele ușilor închise, fără licitații, eludînd Legea achizițiilor publice, pentru a se cumpăra niște seruri experimentale, nesigure și ineficiente, care omoară și îmbolnăvesc oameni, oricine are un IQ mai mare de 70 înțelege că guvernanților li se rupe de oameni, de sănătate publică, de democrație și de stat de drept. Evectiv, îi doare în cot!

Acum , imaginați-vă că media IQ pe Romania ar fi puțin peste de 100, sub media europeană (realitate pusă pe seama fenomenului de brain-draining –  migrarea masivă a creierelor în occident, după ’89). Cum ați putea, prin urmare, să convingeți un popor de oameni normali la cap, totuși (nici idioți, nici imbecili, nici debili!) să se inoculeze cu un ser experimental, ineficient, nesigur, după ce frica de început în fața unui agent infecțios necunoscut a trecut demult, iar lumea a aflat, între timp, că rata de vindecare de Covid-19 este imensă? Mai exact, de 99,9997 pentru segmentul de vîrstă 0-19 ani, de 99,9998%  pentru cei cu vîrste cuprinse între 20-49 de ani și de 99,95% pentru persoanele de peste 70 de ani (potrivit CDC)! Cum? Greu, foarte greu.

Faceți un efort și concepeți mental un demers național la nivel oficial, știind că aveți la îndemînă cîteva instrumente de manipulare a opiniei publice, care au funcționat mereu în campaniile electorale sau diverse alte ocazii ce și-au propus conformarea socială.  Dar luați totuși în considerare că aveți de-a face acum cu un joc pe viață și pe moarte, o ruletă rusească, prin  care cereți participanților să riște totul pentru chestiuni triviale. Cum procedați?

În joben, se află “oferte de nerefuzat”, Prima dintre proceduri se laudă că e simplă și nu riscă să vă facă atît de nepopulari, să trezească ura colectivă, ca altele. Pur și simplu, vă umpleți plămînii cu aer si, pe o singură respiratie, strigați, ca la talcioc, pe toate canalele media, cumpărate deja de guvern cu banii publici, deci ai noștri (regret să mă repet, mi se întîmplă atunci cînd vreau să mă fac bine înțeleasă):

“Lume! Lume! Inoculați-vă cu serul experimental, ca să nu ratați o carte nevandabilă de la Diverta! Vaccinați-vă cu un ser, care l-a ucis deja pe vecinul de la parter, pentru doi mici de Obor! Nu fiți fraieri, nu doare și primiți din bunăvoința statului un kil’ de făină albă și o litră de ulei rafinat de floarea soarelui! Nu ratați super – tombola cu premii în bani sau obiecte, pentru care trebuie să se vaccineze și să riște efecte secundare grave și foarte grave toți cei care participă, în vreme ce doar unul se poate consola cu marele premiu, la o adică, dacă mai apucă! Asta e! Cine nu riscă, nu cîștigă!”

Vești proaste: oricum ați formula ideea și ați îmbrăca-o în cuvine meșteșugite, metoda asta n-a funcționat! S-au consumat, ce-i drept, sume considerabile de bani pe echipele și mijloacele mobile de vaccinare bine plasate în corturile, piețele și sălile de sport, în care bătea vîntul, și s-au alocat sume indecente aparatului de propagandă media, care înghite oricît, oricînd, totul cu efecte rizibile. Să vedem altceva!

Gîndiți-vă acum să luați în considerare metoda “vaccinarii cu pumnul în gură” ori “vaccinarii cu pistolul la tîmplă” (oricare dintre termeni vă e mai drag!), care se traduce concret prin “excluderea de la locul de muncă” slash “interdicția de a mai circula în străinătate” slash ” “ciuciu meciuri și concerte” slash “înlăturare socială”, pentru toți cei ce refuză să se vaccineze.  Adică toate acele metode de manipulare imunde, încadrabile penal, care vă fac detestabil în ochii opiniei publice și care îl fac pe om și mai sceptic cu privire la un ser dubios, care îi pune viața și sănătatea în pericol.  Vești și mai proaste: în România n-a funcționat. Altceva!

Ați putea, atunci, lua în serios vorbele doamnei Ioana Mihăilă, ministrul sănătății, care anunța acum cîteva zile că iată!, gata!, ce fericire! s-a aflat soluția supremă a manipulării maselor în studii științifice și în manuale vechi cu tehnici de influențare a opiniei publice. “E incă preliminar, de aceea nu vreau să intru în foarte multe detalii. Sîntem in faza de proiect de a organiza niste echipe care să îi ajute pe medicii de familie (bugetari – s.n.) să comunice eficient cu pacienții. Exista niste tehnici eficiente de comunicare prin care putem eficient să modificam comportamentele celor cu care vorbim. Tehnici care sînt dovedite științific ca fiind eficiente. Aceasta avem în plan. Cautam sursele de finanțare (în bugetul public, aka banii noștri – s.n.), ca să putem aplica la nivel cît mai larg aceste trainiguri”.

Doamna Mihăilă se referă, desigur, la tehnica clasică care mizează pe comportamentul stereotip, mecanic, ce prevalează în majoritatea acțiunilor umane, și care spune că în ritmul vieții moderne, copleșiți de informații contradictorii și alți factori disturbatori, dar, mai ales, din lipsă acută de timp, omul nu mai are încotro și o va lua pe scurtătură.  Va decide, prin urmare, să abdice de la orice efort de raționare și își va preda decizia finală în mîinile “specialiștilor, oamenilor de încredere”. Ale medicului de familie, deci. Doar că același individ, vreme de un an jumate a fugit de propriii săi pacienți, de frica unei gripe, așa cum fugea Ludovic Cruchot (interpretat de Louis de Funes) de cutia milei, în seria franțuzească “Jandarmul”. Peste dealuri, peste văi…

Deocamdata un medic de familie, din zona nordică a țării, a pus pînă azi preț pe găselnița cu parfum penal a domniei sale și și-a afișat pe ușa cabinetului următorul anunț: “De la 1 IULIE, d.na doctor v-a (sic!) consulta doar persoanele vaccinate…”. Inutil să mai spun că lumea a sărit ca arsa, cazul a ajuns în presă și în emisiunile din prime-time ale unor televiziuni cormerciale, ultragiind și mai mult opinia publică. Deci, nu, nu funcționează nici metoda asta!

Și cu asta, am cam epuizat toate metodele cît de cît serioase, pentru a declanșa comportamentul automat de conformare socială (ultima metodă, una ieftină, de vreme rea, vîndută ca știre, pe canalele TV americane, cu titlul “Vine taifunul, vaccinați-vă!”, nu trebuie pomenită aici, pentru că nici o persoană mînată de bune intenții nu își poate încheia  exercițiul de imaginație, cît timp ce se zguduie incontrolabil de rîs)…  Dacă, acum, la final, ați tras concluzia ca “misiunea e imposibilă” nu-mi rămîne decît să vă dau dreptate și să remarc, pe un ton vesel, că nici psihologia manipularii nu mai e ce a fost…

 

salem

 

Unu. Se povestește că într-o după-amiază de duminică in 1820, colonelul Robert Gibbon Johnson s-a așezat pe treptele tribunalului din Salem (New Jersey) alături de un coș plin de roșii coapte, din care a început să mănînce una cîte una. Pentru cei de față, colonelul înnebunise, iar demonstrația lui nu era decît o tentativă de a-și pune capăt zilelor, cu efort minim și șanse maxime de reușită, căci toată lumea știa, fără urmă de îndoială, cît sînt roșiile de otrăvitoare – convingere colectivă veche de peste 200 de ani. (Pentru ca scena suicidului să fie și mai dramatică,  în background, fanfara orașului cînta – în acorduri gravissime – un marș très funèbre) . Supradoza de tomate nu l-a trimis pe colonel (președinte al Societății locale de Horticultură) în lumea celor drepți, în schimb Salemul a devenit un loc mai bun. Oamenii s-au apucat, din acea zi, în cel mai pur stil românesc, să manînce brînză cu roșii și ceapă, discreditînd definitiv faima sinistră a tomatelor de unelte satanice în practicile woodoo ale vrăjitoarele. (Sursa – The History of Salem County, de Joseph Sickler) Citeste mai mult »

verdeturi de aprilieAm așteptat, ca pe ghimpi, din decembrie trecut, cînd mi-am luat de la Librăria Bizantină cartea Verde pentru viață, a Victoriei Boutenko, să pot să umplu pînă la refuz coșul de răchită, cum o fac în sfîrșit de două săptămîni, de cînd au apărut pe piață și verdețurile de grădină. Citeste mai mult »

ultimele posturi