61670_420234764708821_1021108777_n

(Foto: arhiva personală)

MOTTO: “În secolul 21 poți să afirmi că astfel de riscuri (cele invalidante, recunoscute și în proiectul de lege privind vaccinarea – s.n.) sînt acceptabile? Acceptabile pentru cine? Că dacă te uiți așa, statistic, la un glob de sticlă și vezi în el că din 20 de milioane de oameni 2000-3000 de inși mor din cauza unui vaccin, nu înseamnă nimic! Dar dacă te uiți la nivelul acelor familii, acele familii sînt distruse! Sînt terminate! Sînt vise terminate! Sînt vise tăiate din rădăcini!”  – Gheorghe Piperea, doctor în drept, fost judecator, actualmente avocat, membru în Baroul București, conferențiar universitar la Facultatea de Drept București 

Cînd profesor doctor Gheorghe Piperea a acceptat, telefonic, într-o pauză din programul său aglomerat, să îmi acorde un interviu pe tema vaccinurilor, a făcut-o fără să-mi rețină numele. “Despre vaccinurile obligatorii”, i-am spus, telegrafic, să nu-i mănînc din timp. A fost de acord să mă primească, în aceeași zi, în biroul său, din Splaiul Unirii, unde-și are sediul Societatea de avocatură “Piperea și Asociații” și aș fi ajuns chiar atunci, dacă aș fi avut un operator disponibil. “Mai bine mîine!”, i-am sugerat.

“15.30 e ok?”, m-a întrebat.

“E perfect!”

Sînt multe calitățile lui Gheorghe Piperea pentru care lumea îl iubește și îl prețuiește! Ca avocat, s-a făcut cunoscut publicului larg fiind inițiatorul unor mari procese colective desfășurate în țară, intentate unor bănci comerciale pentru comisioane abuzive introduse în contractele de creditare. Ca profesor, conferențiar universitar la Facultatea de Drept București, s-a implicat mereu în formarea de profesioniști în domeniul legal. Ca specialist în drept, Gheorghe Piperea și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Bucuresti si Universitatea Sorbonne I – Pantheon din Paris. Însă despre tatăl Gheorghe Piperea, omul liber cu păreri personale pe subiectul vaccinurilor, de pildă, sau oricare alt subiect de care se preocupă, firesc, un părinte – se știe puțin, spre deloc.

“Numele meu este Olivia Steer”, am spus rar, apăsînd pe fiecare cuvînt.

Ajunsesem a doua zi în biroul său, la 15.30, cu precizie de secundă, un record greu de egalat, pentru traficul infernal de la ora aia. Singură – cameramanul nu mai putuse veni, din motive personale -, cu un GoPro în rucsac, conectat prin wifi la telefon, și instrucțiunile de folosință în minte, utile pentru prima oară într-un astfel de scop.

“Nu știu dacă vă sună cunoscut numele meu…”, am continuat, încercind să citesc o recție cît de mică pe fața lui.

“Acum că-mi spuneți, știu cine sînteți! Pe Facebook, în newsfeed, văd zilnic înjurături la adresa dumneavoastră”, mi-a raspuns, uitîndu-se drept în ochii mei, cu privire severă, și făcîndu-mă să cred, preț de o clipă, că va anula interviul.

“Înțeleg! Tocmai de aceea vreau să fiu cît se poate de sinceră! Și directă! Și să vă întreb: vă deranjează să vă asociați numele cu al meu? Pentru că, în urma interviului, e foarte posibil să fiți atacat și înjurat la rîndul dumneavoastră, prin simplă asociere!”. Întrebarea o pusesem în ultimii ani și prietenilor. Toți mi-au spus: “Nici vorbă!”. De unii dintre ei n-am mai auzit, apoi…

Gheorghe Piperea s-a lăsat pe spătarul fotoliului, a oftat greu și mi-a zis: ” Mă deranjează să mă asociez cu … alții, dar niciodată cu un jurnalist”.

Am reușit să instalez GoPro-ul, pe care îl mînuiam cu precauții, ca pe o bestie nedomesticită încă, montîndu-l pe trepied. L-am înălțat, pentru o încadratură mai bună, pe un tratat gros de drept civil, pe care l-am împrumutat de pe biroul din mijlocul încăperii, încărcat cu tomuri juridice, grele cît ceasloavele lui Creangă. Cînd am dat drumul înregistrării, nu bănuiam care e feeling-ul profesorului pe subiect.

În primele două minute, deci, profesorul Piperea s-a făcut înțeles pe deplin. Este pro vaccinare (nuanțîndu-și opinia de la vaccin, la vaccin), dar ferm împotriva vaccinării obligatorii. Este pentru dreptul inviolabil al părintelui de a hotărî, informat, pentru copilul său, și total împotriva unui stat abuziv care îi încalcă cetățeanului dreptul la autodeterminare, obligîndu-l să se supună sub amenințarea pedepsei (indiferent care ar fi ea) unor proceduri sau tratamente medicale, fie ele și așa-zis preventive. Pe scurt, pro alegere, pro informare  și împotriva violării, în orice formă, a drepturilor oamenilor.

 

Eu nu cred că statul sau organismele publice sau cine știe ce

corporație care își dorește să vîndă mai multe medicamente

poate să decidă mai bine pentru copil, în locul părinților

A continuat prin a-mi vorbi despre beneficiile vaccinării, el însuși, după cum mi-a spus, dîndu-și acordul ca fiica sa să fie inoculată cu vaccinurile recomandate împotriva bolilor copilăriei, mai puțin HPV, vaccinul împotriva cancerului de col uterin, pe care l-a considerat mereu insuficient testat și, deci, nesigur, în ciuda campaniilor guvernamentale agresive care îi biciuiau fără milă cel mai nevralgic punct: grija pentru sănătatea copilui său.

Discuția a alunecat rapid spre neconstituționalitatea proiectului de lege. Și s-a făcut inevitabil traducerea în limba română a obligativității unui act medical cu riscuri, ca însemnînd nimic altceva, în opinia profesorului în drept Ghorghe Piperea, decît încercarea legalizării de către actualul guvern a experimentelor medicale pe oameni, la fel ca pe cobai – o practică înfiorătoare și uzuală în Germania nazistă.

Ajutată de profesorul Piperea, am măsurut în cuvinte (dar mai ales cu metrul de buzunar) distanța de la Germania nazistă pînă la România socialistă, ca să înțeleg mai bine articolul 2, alineatul 7, din propusa Lege a vaccinării obligatorii (ce se va afla mîine, în dezbatere publică, în Sala Amfiteatru a Institutului Național de Sănătate Publică) și care propune – nici mai mult, nici mai puțin – obligativitatea unui act medical cu riscuri invalidante! Ca în China comunistă, Germania fascistă sau orice alt stat totalitar, de pe glob…

Potrivit DEX, invalidă este persoana care are o infirmitate, adică un defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident sau boli (dar, și prin vaccinare!), iar cînd vorbim despre reacţii invalidante, ne referim la reacții care nu dispar într-o zi sau o săptămînă, ci la pierderea unor capacitaţi senzoriale sau/şi motorii pe termen lung, posibil pe toată viaţa. În aceste condiții, să obligi pe cineva să-și asume un astfel de risc este nimic altceva decît un atentat la viața și sănătatea persoanei. În forma actuală, Legea vaccinării obligatorii, propunere aflată pe site-ul Ministerului Sănătății AICI,  l-ar face să-și muște buzele, de invidie, și pe Josef Mengele, monstrul, de profesie medic, din lagărele de concentrare de la Auschwitz:

“Statul român, prin Ministerul Sănătății, asigură condițiile pentru diagnosticul și tratamentul optim al oricăror reacţii adverse ale vaccinării precum și compensarea oricăror efecte invalidante, dacă sunt dovedite relaţii de cauzalitate, confirmate de Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare denumit în continuare (GTCAV). Tipurile de reacții adverse postvaccinale și măsurile compensatorii aplicabile vor fi stabilite prin hotărâre de guvern.”.

Cu alte cuvinte, legalizînd vaccinarea obligatorie, statul calcă mărunt în picioare drepturi fundamentale și constituționale la viață și sănătate ale persoanei.

„Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate” – art. 22(1) din Constituţia României.

Toate acesta, în vreme ce îl bate consolator pe umăr că va fi despagubit pentru eventuale vătămări post-vaccinale (din bani publici, adica ai tai, ai mei, ai nostri, ai tuturor,), daca Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare (adică tot statul!!! – care nu vede niciodată situația de conflict de interese în care se bălăcește) va găsi cu cale. Motivația supremă pentru o astfel de aberație? Prea bună, prea ca-n lagăr: efectele adverse și invalidante ale vaccinurilor sînt perfect acceptabile, de dragul binelui tuturor. Profesorul în drept, avocatul Gheorghe Piperea, s-a arătat șocat de un astfel de raționament:

(VA URMA)

Nu se pune problema DACĂ există efecte adverse ale vaccinurilor, ci se pune problema “CÎT DE DES?” și “CÎT DE SEVERE?” și dacă merită riscul, a spus doctorul imunolog Yehuda Shoenfeld, decanul Facultății de Medicină a Universității din Tel Aviv din 1984 încoace,  în cadrul unui simpozion pe tema siguranței vaccinurilor, după ce a documentat peste 30 de ani bolile autoimune și legătura lor cu vaccinurile!
UNADJUSTEDNONRAW_thumb_30
 “Vaccinurile și autoimunitatea“,
tratatul de imunologie scris de Yehuda Shoenfeld,
în colaborare cu alți doi cercetători,
a fost tradus și tipărit și la noi de către Editura Cristiana
și se poate comanda și de AICI)
 Shoenfeld mai face parte din comitetul redacțional al unui număr de 43 de publicații medicale, specializate în domeniul reumotologic și al bolilor autoimune. Este fondator și editor al “Medical Association Journal”, o publicație științifică și medicală reprezentativă, în limba engleză, din Israel. Este, de asemenea fondator și redactor al “Autoimmunity Reviews” și co-editor al “The Journal of Autoimmunity”. Activitatea științifică și clinică a doctorului Yehuda Shoenfeld se concentrează pe bolile autoimune și reumatice.  A publicat mai mult de 1700 de articole în reviste medicale prestigioase, ca “New England Journal of Medicine”, “Nature”, “The Lancet”, “The Journal of Clinical Investigation”, “The Journal of Immunology” și multe altele și este autorul a 25 de cărți medicale, în aria sa de interes.
Bazîndu-se doar pe studii științifice recunoscute academic, publicate în reviste medicale prestigioase, și declarîndu-se pro-vaccinare, remarcabilul imunolog Yehuda Shoenfeld sintetizează cîteva aspecte capitale, pe care ar trebui să le cîntărească oricine vrea să înțeleagă mai bine vaccinurile de azi  și efectelor lor.
Printre altele, susține, de pe poziția de înaltă autoritate în domeniul imunologiei pe care o are, că:
1). nu există nici un vaccin (cu excepția unuia singur) care, prin conținutul de adjuvanți, să nu producă boli autoimune și inflamatorii (astm, alergii alimentare, erupții cutanate, diabet mellitus tip 1, lupus eritematos sistemic, tiroidă Hashimoto, boala Grave a tiroidei, sindromul Sjogren, sindromul Churg-Strauss, boala celiacă, artită reumatoidă, oboseala cronică și multe altele)
2). la nivel oficial și academic, s-a recunoscut că există un număr de vaccinuri care produc probleme de sănătate grave și foarte grave pacienților: vaccinul împotriva gripei aviare – Sindromul Gullain-Barre (paralizii totale sau parțiale); vaccinul antipolio – mielită transversală (afectiune neurologica determinată de inflamația măduvei spinarii, care se manifestă deseori ca o tetraplegie flască, uneori cu grave tulburari respiratorii și dureri acute); vaccinul DTP (diftero-tetanos-pertussis) și antirujeolic – artrită (eroziune/deteriorare treptata și invalidantă a cartilajului care acopera osul unei articulatii); vaccinul ROR (împotriva rujeolei, oreionului si rubeolei) – trombocitopenie imună  (o afectiune periculoasa prin co-morbiditatile asociate, hemorogia fiind principala cauza de mortalitate si morbiditate pe termen lung – mai ales hemoragia intracraniană); vaccinul anti-rabic – encefalomielită (inflamație a creierului și a măduvei spinării).
3). inițial, la administrarea vaccinului împotriva hepatitei B, au fost raportate , drept efecte secundare, zeci de cazuri de alopecie areată (boală autoimună, caracterizată prin pierderea părului de pe scalp și alte zone: gene, sprîncene etc), așa că s-a relizat un studiu de laborator care a confirmat suspiciunile.
4). există mai multe reacții secundare, în etape și de gravitate progresivă, ale vaccinurilor, extrem de bine studiate: cele primare (evenimente prompte, timpurii, care au loc între primele trei zile și primele trei săptămîni), care includ febre, reacții locale și altele; cele secundare și terțiare, care sînt grave și foarte grave și care se manifestă la distanță mare de timp, față de momentul inoculării: febră reumatică (după trei săptămîni de la vaccinare), boli autoimune (după mai mulți ani de la inoculare).
5). efectele secundare ale vaccinului împotriva hepatitei B și legătura lui cu scleroza multiplă au fost analizate într-un număr mare de studii științifice pe subiecți umani. Imunizarea împotriva hepatitei B a dus la o creștere de trei ori a cazurilor de scleroză multiplă, în decurs de 3 ani de la momentul inoculării.
Poate cel mai proeminent imunolog din lume, la ora actuală, Yehuda Shoenfeld a șocat audiența la Simpozionul despre Bolile Autoimune din Columbia, în urmă cu doi ani, spunînd că nu recomandă vaccinul HPV și că nu și-ar vaccina propria fiică cu un astfel de vaccin.
Dar, ca să te convingi singur de pertinența afirmațiilor sale, ascultă-l pe Yehuda Shoenfeld, în fragmentul video de mai jos (sau în alte înregistrări,  în special pe pagina de Youtube VaccineSafetyConf).
Informează-te tu bine! Înainte să te informeze ei prost…

20091126285099129hydram

Motto: “As we learned about growing microbial threats, we took the war on germs into everyday life – dish soap, shampoo, toothpaste, and deodorant. Through all this, we did not know that we are training the ‘enemy’ “. ( “Beyond Antibiotics”, de Michael A. Schmidt, doctor in medicina moleculara si biochimie la NASA)

E de înțeles oripilarea pe care o provoaca Hulda Clark și paranoica ei teza despre paraziți. Citindu-i cartea – unde pe o întindere de aproape 700 de pagini ai în detalii microscopice tabloul sinistru și demoralizant al luptei cu viermii de toate mărimile si formele – ești inoculat cu germenele fatalitații. Tot un fel de parazit e și sentimentul neputinței, care se înmulțește paralizant și-ți colonizează sufletul. Ce-i de facut?, te întrebi în timp ce-i citești lucrarea. E ceva cu adevărat de facut? Începi să te îndoiești spre final.

Titlul cărții ei e “Vindecarea tuturor formelor de cancer”, dar pînă la sfîrșitul tomului vei înțelege că vindecarea nu există, atîta vreme cît pericolul infestării cu paraziți –  cauza tuturor maladiilor maligne de pe lumea asta, după Hulda Clark – e din nou la ușă, gata să dea buzna ca o avalanșă, de îndată ce deparazitarea se va fi încheiat, iar tu vei fi declarat sănătos. Ce coșmar! Ce coșmar fără sfîrșit!

Pentru Hulda Clark deparazitarea nu inceteaza niciodata. Suntem pîndiți, adulmecați, amenințați, atacați, devorați și nimiciți de paraziți pînă la urmă! Lupta pare inutilă de la bun început! Nu te poți opune. Nu te poți sustrage… De victorie absolută nici nu poate fi vorba!

Dar pînă să te resemnezi, ai dreptul să umbli cu o cîrpa și soluția dezinfectantă în mînă, 24/24 și 7/7. Ai dreptul să ștergi clanțele înainte de a deschide ușa cu apă oxigenată și, da, ai dreptul de a-ți dezinfecta mîinile de 10 ori pe zi cu săpunuri boraxate și bicarbonat de sodiu. Preocuparea pentru igiena exemplară – mai mult, deci, decît pentru curățenie – devine obsesia compulsivă (dupa toate rigorile unui manual de psihiatrie) legală și legitimă, cu care Hulda te încurajează să conviețuiești.

Că omul ar avea un sistem imunitar, care să lupte cu microbii și viermii, e o teză ce nu intră în sfera de preocupări a Huldei.  Admite, pe undeva, în trecere, că un procent de circa 2-3% din populația lumii nu face viermi, beneficiari fiind ai unui scut invizibil, numit de unii “imunitate”, dar nu intră în detalii. N-o interesează. E mai fascinantă lupta cu viermii! I-a acaparat toată atenția…
O să zici că sunt nerecunoscătoare. Nu, nici vorbă. Hulda Clark mi-a deschis definitiv și fără menajamente ochii, într-un mod în care doar filmulețele din prima postare pe subiectul ăsta, Balaurul cu 1000 de capete! (I) o mai pot face. Și pentru asta i-as mulțumi personal, dacă aș putea. De la ea am aflat ce se poate întîmpla cînd acidoza pune stapînire pe întreg organismul! Și cine sunt aliații Balaurului cu 1000 de capete. Titaniul, zirconiul, benzalconiul, bismutul, antimoniul, bariul, , stronțiul, aluminiu, staniul, cromul, benzenul, PCB-uri și azocoloranții din toate produsele cosmetice, solvenții din cafelele decofeinizate sau nu, băuturi instant, prafuri de budinci, din toate flacoanele de plastic și PET-urile în care sunt ambalate sucuri, ape minerale, berea etc etc;  dioxanul din recipienții de carton, aluminiul din toate dozele de alumniu, în care se ambalează bere, suc, ape tonice șamd…  plumbul din țigări și mercurul din mai toate medicamentele alopate; substanțe antiseptice din toate pliculețele de ceai și ambalajele de hîrtie folosite în industria alimentară, mercurul, cadmiului, colorantul cancerigen Sudan IV din plasticul pentru proteze și cuprul, cobaltul, vanadiul, acidul maleic, acidul malonic, uretanul și azo-coloranții din toate lucrările dentare, azbestul din uscatoarele de păr și cele de haine; produsele aromatice sintetice din toți detergenții, potpuriurile, apele de colonie, lumînări, odorizante de cameră, săpunuri, loțiuni diverse, produse pentru bărbierit, spray-uri de păr… orice are miros, deci! Iar lista merge mai departe, foarte departe…
E bine să știi cu cine te lupți, după cum spuneam. Dar e sănătos să faci evaluari corecte în ce privește inamicul. Și aliații. Despre toate astea, cît de curind. Într-un post optimist. Foarte optimist!

ultimele posturi