keep-calm-nu-mor-caii-cand-vor-cainii-3
La dezbaterea publică din 11 mai, pe tema vaccinărilor forțate, grupul de scrimă organizată din Ministerul Sănătății a suspendat, ilegal, discuțiile, la nici o oră de la debut. Exasperați să audă atîția părinți bine documentați, care se opun legiferării expertimentelor pe oameni cu vaccinuri riscante, secretari de stat si responsabili din minister s-au ridicat în picioare, sfidînd cu aroganță orice reguli ale unei dezbateri publice și s-au cărat, fără nici o explicație. 
Oameni de bună credință, ce se înscriseseră regulamentar pe lista luărilor de cuvînt, s-au găsit în situația de a fi bătut drumul degeaba, de a-și fi amînat, prostește, treburile urgente și presante, de a-și fi lăsat copiii în grija altora, absolut inutil, pentru că factorii decizionali nu erau interesați să-i audă și să le asculte argumentele. Scopul lor a fost doar să mimeze dezbaterea, cu concursul presei oficioase, care a relatat evenimentul, mai apoi, cum altfel decît tendențios și părtinitor, așa cum știe ea mai bine.
Miercuri, 24 mai 2017, povestea s-a repetat: în vreme ce pe de-o parte lansa declarații de presă și dădea, pe ton dictatorial, sigură legea vaccinării forțate, pe de altă Ministerul Sănătății anunța, în silă, în mod ipocrit democratic și doar pentru că a insistat Liviu Dragnea (președintele partidului de guvernămînt), o nouă dezbatere publică pentru azi, 26 mai 2017. Un termen  de nici două zile!!! Pentru o dezbatere publică?!?
Poate nu întîmplător dezbaterea publică privind vaccinarea obligatorie a fost anunțată cu o zi înainte pentru o zi după Înălțarea Domnului (25 mai 2017), sărbătoare de mare însemnătate în calendarul creștin, cînd oamenii fac drumuri destul de lungi, dintr-o localitate în alta, în pelerinaj la mormintele moșilor și strămoșilor și nu mai au cînd să plănuiască deplasări spre București și întîlniri cu un guvern ce-și bate, constant, joc de ei.  
Pură coincidență, ai zice? Nu prea cred…  
Așa că, azi, în mod previzibil, sala a fost goală… Goală nu pentru că oamenii n-ar fi vrut să participe sau nu i-a interesat subiectul ori  că își pierduseră obiecțiile pe drum. Goală nu pentru că  termenul ar fi fost scurt sau foarte scurt! Ci goală pentru că termenul a fost inexistent  – 48 de ore nu sînt și n-au fost vreodata termen pentru o dezbatere publică!
O nouă ticăloșie ordinară, marca “Ministerul Sănătății”!
Foarte mulți dintre oamenii înscriși pe liste au venit din toate colțurile țării, prima dată, la o întîlnire anunțată din vreme, pentru care au avut răgaz să se pregăteasca. Răgaz pe care, acum, la a doua așa-zis dezbatere, nu l-au mai avut. Alții la fel de mulți au avut, cu siguranță, probleme de serviciu sau personale, de care nu s-au putut descotorosi pur și simplu, în cîteva ore. Și ca să antamezi o persoana de încredere, care să-ți stea cu copiii, ai nevoie de timp. Nu poate soacra, apelezi la o bonă, nu poate bona, vorbești cu un vecin și, cînd nu poate nici vecinul și nimeni altcineva să-ți ia locul de pe azi pe mîine, la o ora matinala (!), înseamna ce? Că ai fost, cumva, învins de sistem?
Aparent, da, ai fost învins! Ai fost învins într-o mascaradă penibilă, că dezbatere n-a fost! N-a fost dezbatere pentru că nu s-a dorit nici o clipă să fie dezbatere!
Adevarul este că soluția finala se va tranșa în instanță (dacă proiectul legii vaccinării cu japca va trece în Parlament și am motive serioase să mă îndoiesc că va trece!), unde papagalii din minister ( și ei știu asta!) nu mai organizează nimic, nu mai prezidează nimic și nu mai dau, din burțile lor îmbuibate, termene false, care să saboteze dezbaterea reală!
Așa că nu disperați!
NU mor caii cînd vor cîinii!

61670_420234764708821_1021108777_n

În ultimele zile s-a vorbit intens în mediile virtuale frecventate de părinții responsabili despre decizia curajoasă a Parlamentului Suediei (ÎNTREAGA ȘTIRE: AICI. FOLOSEȘTE GOOGLE TRANSLATE pentru o traducere cît mai rapidă),  de a zice “NU!” imunizărilor cu japca, în contextul ofensivei globale Big Pharma de a impune, în cîrdășie cu guvernanții corupți, vaccinarea obligatorie.  Parlamentul Suediei (Swedish Riksdag) și-a motivat refuzul de a legifera o astfel de aberație legislativă, menționînd “preocupările serioase privind sănătatea” și invocînd dreptul constituțional al fiecărui cetățean de a-și alege propriile servicii medicale. Dar pînă acolo, întreaga societate civilă s-a implicat în a stopa calea larg deschisă spre abuzuri și experimente medicale, numită vaccinare forțată. Nu doar cei care au renunțat să mai vaccineze s-au alăturat cauzei, ci și oameni pro-vaccin, suficient de prieteni cu legea și Constituția țării încît să înțeleagă pericolele imense ale obligativității unui act medical cu riscuri, indiferent că se numește preventiv sau curativ.

NHF Suedia (Federația Națională a Sănătății, un grup de lobby puternic, înființat în 1955, cu sediul în California, care și-a luat misiunea de a proteja drepturile oamenilor de a alege metode medicale alternative de prevenție și tratament) a arătat, printr-o scrisoare deschisă adresată Parlamentului Suedez, cât de frecvent reacțiile adverse ale vaccinurilor sînt grave și foarte grave și cum riscul efectelor secundare se dublează, practic, la fiecare rapel. De asemenea, NHF Suedia a inclus în scrisoare și o listă extinsă de aditivi regăsiți în vaccinuri, “substanțe care nu sunt alimente sănătoase și, cu siguranță, nu sînt potrivite sugarilor sau copiilor” și, de asemenea, o listă descurajantă de studii care demonstrează că “vaccinarea este o idee proastă “.

Prin urmare, politicienii parlamentari s-au văzut nevoiți să constate și să ia seamă de opoziția masivă a populației vizavi de orice formă de constrîngere privind vaccinarea, hotărînd, în final, să respingă toate cele șapte propuneri, care ar fi legiferat vaccinările forțate.

În aceeași situație se află România chiar acum. Proiectul de lege moștenit, înăsprit și impus de Guvernul Grindeanu s-a aflat în dezbatere publică, iar termenul legal a expirat pe 20 mai, potrivit site-ului Ministerului Sănătății. În principiu, proiectul ar fi trebuit să plece în Parlament, întâi la Comisia de Sănătate din Senat, apoi să fie dezbătut în plen, iar ulterior să ajungă în Camera Deputaților. Doar că, la solicitarea președintelui partidului de guvernămînt, Liviu Dragnea, ministrul sănătății, Florian Bodog (despre care poți afla informații incredibile din anchetele săptămînalului Bihoreanul, AICI si AICI si AICI și AICI), s-a văzut nevoit să mai organizeze o întîlnire cu taberele pro și contra, întîlnire anunțată fix azi (24 mai), pentru vineri (26 mai !).

„Am o foarte mare rezervă în a obliga pe cineva să facă ceva.

În principiu, dar rugăm și pe domnul ministru să se implice mai mult

și să explice mai mult, și să aibă mai multe întâlniri. (…)

Ministerul Sănătății ar trebui să aibă săptămâna viitoare

o prezentare mai amplă cu riscurile, cu avantajele acestei măsuri,

pentru că subiectul este foarte, foarte important”,

( Liviu Dragnea, președinte PSD)

Rezerve are și Gheorghe Piperea, doctor în drept, fost judecator, actualmente avocat, membru în Baroul București, profesor universitar si conducator de doctorat la Facultatea de Drept București, care, de pe poziția declarată și asumată pro-vaccin, numește imunizarea forțată – într-un interviu în exclusivitate pentru www.oliviasteer.ro – ca fiind neconstituțională și o încercare abuzivă din partea guvernanților de a legifera experimentele medicale pe oameni.

“Oamenii trebuie să aibă timpul să aleagă în cunoștință de cauză,

dacă fac vaccinul respectiv sau nu îl fac!

N-ai voie să-i obligi, avînd în vedere că este posibil ca

 în cazul copiilor – Doamne!, e grav de tot, e înspăimîntător! –

printr-un astfel de vaccin, care ar trebui să aibă efecte

și avantaje, teoretic, să ajungi să-i ai într-un scaun cu rotile!”

Un alt articol din proiectul de lege privind vaccinarea cu japca, spune că acordul părintelui ca fiul/fiica sa fie imunizat(ă) se prezumă. Cu alte cuvine, părințiilor li se anulează cu forța de către stat, dintr-o trăsătură de condei, drepturile părintești de a decide pentru copiii lor, chiar dacă nu există o hotărîre judecătorească definitivă care să impună și să justifice decăderea din drepturi. Într-un stat de drept (bazat pe principiul separației puterilor în stat), o astfel de propunere e halucinantă.  Profesorul Gheorghe Piperea s-a arătat revoltat, la rîndul său:

“Nu există așa ceva! E necontituțional!

Dacă s-ar trece așa ceva prin Parlament o astfel de lege,

cu siguranță ar pica la Curtea Constituțională,

pentru că încalcă un drept care provine din Constituție

și acesta este dreptul la autodeterminare!”.

O altă propunere din proiectul de lege, ce se va afla iar în dezbatere publică vineri, spune că un părinte care își crește copilul în liniștea căminului, cu dragoste, asigurîndu-i echilibru emoțional și hrană sănătoasă, facilitîndu-i accesul la educație artistică și culturală și activități sportive, în aer liber, poate fi decăzut din drepturi, trimis după gratii, iar copilul instituționalizat într-un orfelinat pentru vina de a nu fi vaccinat cu niște vaccinuri despre care, chiar în proiectul de lege, se recunoaște că pot fi invalidante (în articolul 2, alineatul 7). Profesorul Gheorghe Piperea a fost șocat de această propunere:

“Trebuie să considerăm că lucrurile astea sînt din ce în ce

mai angoasante. Dacă oamenii au început să gîndească așa,

să spună că e acceptabil statistic acest număr de invalidități sau de morți,

e înspăimîntător!

Trebuie să ne pună foarte serios pe gînduri!”

Mai mult,

“În momentul în care decizi că singurul mod de a te apăra de boli,

de a preveni să îmbătrînești, să te îmbolnăvești și așa mai departe,

este vaccinul, înseamnă nimic altceva decît a te juca de-a Dumnezeu!”

Profesorul Gheorghe Piperea mai crede că luîndu-le, teoretic!, responsabilitatea pentru propria sănătate de pe umeri, statul își transformă, practic!, propriii cetățeni în niște roboței, incapabili să-și mai trăiască viața:

“Oamenii au uitat să trăiască! 

Oamenii au uitat să trăiască sănătos! 

Oamenii au ajuns la convingerea că pot 

să gîndească în sistem oligorațional, 

prin judecăți scurte – le iei  de pe internet, 

de pe pancarte și ți-ai format deja convingerea – 

respectiv că pot să bea oricît de mult, 

pot să se ostenească oricît de mult, 

pot să-și facă de cap oricît de mult în viață 

că există un vaccin sau o pastilă care rezolvă totul! 

Acest lucru face din noi niște roboței!”

Un ultim aspect important pe care profesorul Piperea l-a mai atins, în scurtul răgaz pe care l-a avut pentru interviul acordat www.oliviasteer.ro, a fost obligația, prevăzută în proiectul de lege privind vaccinarea forțată, ca medicii să nu vorbească nimic care să contravină propagandei vacciniste și să nu-și exprime, dacă au, rezerve vizavi de siguranța inoculărilor, încălcînd astfel etica profesională și dreptul pacientului la o informare corecta.

“Dacă obligi medicii să expliciteze doar beneficiile,

omițînd intenționat riscurile, mie mi se pare că

obligi medicul să încalce jurămîntul lui Hippocrate.

Are consecințe juridice pentru că poate să fie exclus din profesie,

poate să fie făcut responsabil pentru mal-praxis și așa mai departe.

Și el va veni în fața instanței și va spune:

<<Stai un pic! Am fost obligat să spun sau să țin sub tăcere

aceste riscuri pentru că altfel îmi pierdeam jobul!>>

Dar judecătorul nu-l va exonera (ierta) de răspundere,

dacă se va întîmpla ca un copil să devină invalid

sau, și mai și!, să fie vreun deces!”

Citește mai multe pe subiectul vaccinării obligatorii cu vaccinuri riscante, în prima parte a interviului cu profesor doctor Gheorghe Piperea, AICI!

61670_420234764708821_1021108777_n

(Foto: arhiva personală)

MOTTO: “În secolul 21 poți să afirmi că astfel de riscuri (cele invalidante, recunoscute și în proiectul de lege privind vaccinarea – s.n.) sînt acceptabile? Acceptabile pentru cine? Că dacă te uiți așa, statistic, la un glob de sticlă și vezi în el că din 20 de milioane de oameni 2000-3000 de inși mor din cauza unui vaccin, nu înseamnă nimic! Dar dacă te uiți la nivelul acelor familii, acele familii sînt distruse! Sînt terminate! Sînt vise terminate! Sînt vise tăiate din rădăcini!”  – Gheorghe Piperea, doctor în drept, fost judecator, actualmente avocat, membru în Baroul București, profesor universitar și conducător de doctorat la Facultatea de Drept București 

Cînd profesor doctor Gheorghe Piperea a acceptat, telefonic, într-o pauză din programul său aglomerat, să îmi acorde un interviu pe tema vaccinurilor, a făcut-o fără să-mi rețină numele. “Despre vaccinurile obligatorii”, i-am spus, telegrafic, să nu-i mănînc din timp. A fost de acord să mă primească, în aceeași zi, în biroul său, din Splaiul Unirii, unde-și are sediul Societatea de avocatură “Piperea și Asociații” și aș fi ajuns chiar atunci, dacă aș fi avut un operator disponibil. “Mai bine mîine!”, i-am sugerat.

“15.30 e ok?”, m-a întrebat.

“E perfect!”

Sînt multe calitățile lui Gheorghe Piperea pentru care lumea îl iubește și îl prețuiește! Ca avocat, s-a făcut cunoscut publicului larg fiind inițiatorul unor mari procese colective desfășurate în țară, intentate unor bănci comerciale pentru comisioane abuzive introduse în contractele de creditare. Ca profesor, conferențiar universitar la Facultatea de Drept București, s-a implicat mereu în formarea de profesioniști în domeniul legal. Ca specialist în drept, Gheorghe Piperea și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Bucuresti si Universitatea Sorbonne I – Pantheon din Paris. Însă despre tatăl Gheorghe Piperea, omul liber cu păreri personale pe subiectul vaccinurilor, de pildă, sau oricare alt subiect de care se preocupă, firesc, un părinte – se știe puțin, spre deloc.

“Numele meu este Olivia Steer”, am spus rar, apăsînd pe fiecare cuvînt.

Ajunsesem a doua zi în biroul său, la 15.30, cu precizie de secundă, un record greu de egalat, pentru traficul infernal de la ora aia. Singură – cameramanul nu mai putuse veni, din motive personale -, cu un GoPro în rucsac, conectat prin wifi la telefon, și instrucțiunile de folosință în minte, utile pentru prima oară într-un astfel de scop.

“Nu știu dacă vă sună cunoscut numele meu…”, am continuat, încercind să citesc o recție cît de mică pe fața lui.

“Acum că-mi spuneți, știu cine sînteți! Pe Facebook, în newsfeed, văd zilnic înjurături la adresa dumneavoastră”, mi-a raspuns, uitîndu-se drept în ochii mei, cu privire severă, și făcîndu-mă să cred, preț de o clipă, că va anula interviul.

“Înțeleg! Tocmai de aceea vreau să fiu cît se poate de sinceră! Și directă! Și să vă întreb: vă deranjează să vă asociați numele cu al meu? Pentru că, în urma interviului, e foarte posibil să fiți atacat și înjurat la rîndul dumneavoastră, prin simplă asociere!”. Întrebarea o pusesem în ultimii ani și prietenilor. Toți mi-au spus: “Nici vorbă!”. De unii dintre ei n-am mai auzit, apoi…

Gheorghe Piperea s-a lăsat pe spătarul fotoliului, a oftat greu și mi-a zis: ” Mă deranjează să mă asociez cu … alții, dar niciodată cu un jurnalist”.

Am reușit să instalez GoPro-ul, pe care îl mînuiam cu precauții, ca pe o bestie nedomesticită încă, montîndu-l pe trepied. L-am înălțat, pentru o încadratură mai bună, pe un tratat gros de drept civil, pe care l-am împrumutat de pe biroul din mijlocul încăperii, încărcat cu tomuri juridice, grele cît ceasloavele lui Creangă. Cînd am dat drumul înregistrării, nu bănuiam care e feeling-ul profesorului pe subiect.

În primele două minute, deci, profesorul Piperea s-a făcut înțeles pe deplin. Este pro vaccinare (nuanțîndu-și opinia de la vaccin, la vaccin), dar ferm împotriva vaccinării obligatorii. Este pentru dreptul inviolabil al părintelui de a hotărî, informat, pentru copilul său, și total împotriva unui stat abuziv care îi încalcă cetățeanului dreptul la autodeterminare, obligîndu-l să se supună sub amenințarea pedepsei (indiferent care ar fi ea) unor proceduri sau tratamente medicale, fie ele și așa-zis preventive. Pe scurt, pro alegere, pro informare  și împotriva violării, în orice formă, a drepturilor oamenilor.

 

Eu nu cred că statul sau organismele publice sau cine știe ce

corporație care își dorește să vîndă mai multe medicamente

poate să decidă mai bine pentru copil, în locul părinților

A continuat prin a-mi vorbi despre beneficiile vaccinării, el însuși, după cum mi-a spus, dîndu-și acordul ca fiica sa să fie inoculată cu vaccinurile recomandate împotriva bolilor copilăriei, mai puțin HPV, vaccinul împotriva cancerului de col uterin, pe care l-a considerat mereu insuficient testat și, deci, nesigur, în ciuda campaniilor guvernamentale agresive care îi biciuiau fără milă cel mai nevralgic punct: grija pentru sănătatea copilui său.

Discuția a alunecat rapid spre neconstituționalitatea proiectului de lege. Și s-a făcut inevitabil traducerea în limba română a obligativității unui act medical cu riscuri, ca însemnînd nimic altceva, în opinia profesorului în drept Ghorghe Piperea, decît încercarea legalizării de către actualul guvern a experimentelor medicale pe oameni, la fel ca pe cobai – o practică înfiorătoare și uzuală în Germania nazistă.

Ajutată de profesorul Piperea, am măsurut în cuvinte (dar mai ales cu metrul de buzunar) distanța de la Germania nazistă pînă la România socialistă, ca să înțeleg mai bine articolul 2, alineatul 7, din propusa Lege a vaccinării obligatorii (ce se va afla mîine, în dezbatere publică, în Sala Amfiteatru a Institutului Național de Sănătate Publică) și care impune – nici mai mult, nici mai puțin – obligativitatea unui act medical cu riscuri invalidante! Ca în China comunistă, Germania fascistă sau orice alt stat totalitar, de pe glob…

Potrivit DEX, invalidă este persoana care are o infirmitate, adică un defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident sau boli (dar, și prin vaccinare!), iar cînd vorbim despre reacţii invalidante, ne referim la reacții care nu dispar într-o zi sau o săptămînă, ci la pierderea unor capacitaţi senzoriale sau/şi motorii pe termen lung, posibil pe toată viaţa. În aceste condiții, să obligi pe cineva să-și asume un astfel de risc este nimic altceva decît un atentat la viața și sănătatea persoanei. În forma actuală, Legea vaccinării obligatorii, propunere aflată pe site-ul Ministerului Sănătății AICI,  l-ar face să-și muște buzele, de invidie, și pe Josef Mengele, monstrul, de profesie medic, din lagărele de concentrare de la Auschwitz:

“Statul român, prin Ministerul Sănătății, asigură condițiile pentru diagnosticul și tratamentul optim al oricăror reacţii adverse ale vaccinării precum și compensarea oricăror efecte invalidante, dacă sunt dovedite relaţii de cauzalitate, confirmate de Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare denumit în continuare (GTCAV). Tipurile de reacții adverse postvaccinale și măsurile compensatorii aplicabile vor fi stabilite prin hotărâre de guvern.”.

Cu alte cuvinte, legalizînd vaccinarea obligatorie, statul calcă mărunt în picioare drepturi fundamentale și constituționale la viață și sănătate ale persoanei.

„Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate” – art. 22(1) din Constituţia României.

Toate acesta, în vreme ce îl bate consolator pe umăr că va fi despagubit pentru eventuale vătămări post-vaccinale (din bani publici, adica ai tai, ai mei, ai nostri, ai tuturor,), daca Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare (adică tot statul!!! – care nu vede niciodată situația de conflict de interese în care se bălăcește) va găsi cu cale. Motivația supremă pentru o astfel de aberație? Prea bună, prea ca-n lagăr: efectele adverse și invalidante ale vaccinurilor sînt perfect acceptabile, de dragul binelui tuturor. Profesorul în drept, avocatul Gheorghe Piperea, s-a arătat șocat de un astfel de raționament:

(VA URMA)

ultimele posturi