20091126285099129hydram

Motto: “As we learned about growing microbial threats, we took the war on germs into everyday life – dish soap, shampoo, toothpaste, and deodorant. Through all this, we did not know that we are training the ‘enemy’ “. ( “Beyond Antibiotics”, de Michael A. Schmidt, doctor in medicina moleculara si biochimie la NASA)

E de înțeles oripilarea pe care o provoaca Hulda Clark și paranoica ei teza despre paraziți. Citindu-i cartea – unde pe o întindere de aproape 700 de pagini ai în detalii microscopice tabloul sinistru și demoralizant al luptei cu viermii de toate mărimile si formele – ești inoculat cu germenele fatalitații. Tot un fel de parazit e și sentimentul neputinței, care se înmulțește paralizant și-ți colonizează sufletul. Ce-i de facut?, te întrebi în timp ce-i citești lucrarea. E ceva cu adevărat de facut? Începi să te îndoiești spre final.

Titlul cărții ei e “Vindecarea tuturor formelor de cancer”, dar pînă la sfîrșitul tomului vei înțelege că vindecarea nu există, atîta vreme cît pericolul infestării cu paraziți –  cauza tuturor maladiilor maligne de pe lumea asta, după Hulda Clark – e din nou la ușă, gata să dea buzna ca o avalanșă, de îndată ce deparazitarea se va fi încheiat, iar tu vei fi declarat sănătos. Ce coșmar! Ce coșmar fără sfîrșit!

Pentru Hulda Clark deparazitarea nu inceteaza niciodata. Suntem pîndiți, adulmecați, amenințați, atacați, devorați și nimiciți de paraziți pînă la urmă! Lupta pare inutilă de la bun început! Nu te poți opune. Nu te poți sustrage… De victorie absolută nici nu poate fi vorba!

Dar pînă să te resemnezi, ai dreptul să umbli cu o cîrpa și soluția dezinfectantă în mînă, 24/24 și 7/7. Ai dreptul să ștergi clanțele înainte de a deschide ușa cu apă oxigenată și, da, ai dreptul de a-ți dezinfecta mîinile de 10 ori pe zi cu săpunuri boraxate și bicarbonat de sodiu. Preocuparea pentru igiena exemplară – mai mult, deci, decît pentru curățenie – devine obsesia compulsivă (dupa toate rigorile unui manual de psihiatrie) legală și legitimă, cu care Hulda te încurajează să conviețuiești.

Că omul ar avea un sistem imunitar, care să lupte cu microbii și viermii, e o teză ce nu intră în sfera de preocupări a Huldei.  Admite, pe undeva, în trecere, că un procent de circa 2-3% din populația lumii nu face viermi, beneficiari fiind ai unui scut invizibil, numit de unii “imunitate”, dar nu intră în detalii. N-o interesează. E mai fascinantă lupta cu viermii! I-a acaparat toată atenția…
O să zici că sunt nerecunoscătoare. Nu, nici vorbă. Hulda Clark mi-a deschis definitiv și fără menajamente ochii, într-un mod în care doar filmulețele din prima postare pe subiectul ăsta, Balaurul cu 1000 de capete! (I) o mai pot face. Și pentru asta i-as mulțumi personal, dacă aș putea. De la ea am aflat ce se poate întîmpla cînd acidoza pune stapînire pe întreg organismul! Și cine sunt aliații Balaurului cu 1000 de capete. Titaniul, zirconiul, benzalconiul, bismutul, antimoniul, bariul, , stronțiul, aluminiu, staniul, cromul, benzenul, PCB-uri și azocoloranții din toate produsele cosmetice, solvenții din cafelele decofeinizate sau nu, băuturi instant, prafuri de budinci, din toate flacoanele de plastic și PET-urile în care sunt ambalate sucuri, ape minerale, berea etc etc;  dioxanul din recipienții de carton, aluminiul din toate dozele de alumniu, în care se ambalează bere, suc, ape tonice șamd…  plumbul din țigări și mercurul din mai toate medicamentele alopate; substanțe antiseptice din toate pliculețele de ceai și ambalajele de hîrtie folosite în industria alimentară, mercurul, cadmiului, colorantul cancerigen Sudan IV din plasticul pentru proteze și cuprul, cobaltul, vanadiul, acidul maleic, acidul malonic, uretanul și azo-coloranții din toate lucrările dentare, azbestul din uscatoarele de păr și cele de haine; produsele aromatice sintetice din toți detergenții, potpuriurile, apele de colonie, lumînări, odorizante de cameră, săpunuri, loțiuni diverse, produse pentru bărbierit, spray-uri de păr… orice are miros, deci! Iar lista merge mai departe, foarte departe…
E bine să știi cu cine te lupți, după cum spuneam. Dar e sănătos să faci evaluari corecte în ce privește inamicul. Și aliații. Despre toate astea, cît de curind. Într-un post optimist. Foarte optimist!

de ziua mea, imi pun mereu niste dorinte. pe hirtie. pentru ca scrisul pe hirtie are forta, am vazut! nu fuge, nu zboara. se imprima pe coala si pe retina. negresit.

printre ele, una care s-ar putea sa va intereseze. ce tine de blog. vreau sa vorbim mai mult in 2013. sa prajiturim mai des, sa citim mai din greu, sa ne sfatuim mai temeinic. sa tinem aproape.

la multi ani, voua!

2013la multi ani si noua!

dacă ochii mi s-au deschis și am văzut alopatia ca fiind cea mai sinistră minciună cu față umană,

dacă citesc cu pasiune tratate seci despre dieta în boli degenerative,

dacă viața sănătoasă e acum altceva decît un slogan penibil dintr-o revistă cu coperți strălucitoare,

dacă sînd clientă amazon cu mînă spartă și-mi iau cărți despre diagnosticul pe limbă și mafia industriei alimentare,

dacă am renunțat la televizor și m-am apucat de TAO și Qi Gong și Yoga,

dacă am ajuns în Thailanda să stau cu orele în meditații în săli întunecate, cînd afara strălucea soarele, sus, pe cer,

dacă mă rog mai mult,

dacă moartea nu mă mai sperie,

iar frica s-a transformat în relaxare,

și, da!, dacă acest blog există,

toate sînt pentru că ea mi le-a arătat.

Lavinia Steer. de doi ani, departe.

și totuși aproape. uneori, foarte aproape.


LAVINIA STEER (12 ianuarie 1972-2 decembrie 2010)

ultimele posturi