ceea ce am acum să vă arăt e o pască fără ouă, fără brînză, fără lapte, fără făină, fără bicarbonat de sodiu. și, da, fără foc. e o pască pe care aș vrea să o luați ca pe o soluție simplă, de sărbători, pentru toți cei care au intoleranță la lactoză, gluten, amidon, zaharuri rafinate. aș vrea să credeți că e doar o alternativă mai blîndă (cu stomacul) a variantei ei tradiționale. aș vrea să o priviți, deci, ca pe un demers pornit din cele mai bune intenții.

indiferent de ingredientele unei rețete, ar fi minunat dacă am putea simți, cu toate papilele, gîndurile bune, grija și tihna celui care o prepara. astea sînt, după mine, condimentele cele mai prețioase ale unei mîncări, în orice variantă ar fi ea gătită.

prin urmare, nu îndemn pe nimeni să întoarcă spatele tradiției și să refuze o felie de pască autentică, o bucată rumenă de cozonac, un ou roșu sau un pahar de vin. ba dimpotrivă. toate astea sînt în spiritul celei mai mari și frumose sărbători creștine. sînd simboluri puternice, pe care mă străduiesc și eu să le înțeleg cît mai bine.

Deci, iată rețeta:

INGREDIENTE PENTRU UMPLUTURĂ

o cană și jumătate de nuci caju rehidratate

o cană și jumătate de nuci de macadamia rehidratate

50 de grame de semințe de pin/cedru

sucul unei lămîi

sucul unei portocale

coaja rasă a două portocale netratate

50 de grame de merișor/stafide

miere, după gust

INGREDIENTE  PENTRU BLAT

două căni de nuci românești

o lingură rasă de ulei de cocos

2 linguri de miere de salcîm

esență naturală de vanilie

MOD DE PREPARARE

nucile se macină fin și, împreună cu uleiul de cocos, mierea de salcîm și esența naturală de vanilie, se frămîntă bine, pînă rezultă o cocă mai tare, de consistența unui aluat de pîine, cu care se tapetează, într-un strat gros de un deget, o formă rotundă de tort, cu inel detașabil.

nucile de caju, de macadamia, semințele de pin, mierea, sucul de lamîie și portocale se pun într-un  blender performant și se macină pînă se transformă într-o pastă moale și fină, în care se încorporează apoi merișoarele/stafidele și coaja de portocală. se așează totul în inel, peste blat.

se decorează, pe margini, cu fîșii subțiri din compoția de blat, rulate și răsucite, iar în mijloc, cu o cruce, din același aluat. se dă la rece, pentru o oră.

Numai lumină, dragii mei!

dragii mei,

azi am încheiat cu totul un proiect la care lucrez de un an. poate mai bine. cartea de povești și dulciuri pentru copii mari și mici va fi lansată la tîrgul de carte bookfest, duminică, 2 iunie, romexpo, standul Humanitas, de la orele 11. ‘dulciuri de poveste’ – căci așa se numește cartea – și eu vă asteptăm!

ăsta e motivul pentru care am fost absentă de pe blog, pînă acum. îmi pare rău că i-am nemulțumit pe mulți dintre cititorii fideli, dar mi-a fost imposibil să mă concentrez serios, la altceva decît la carte. fiecare postare de pe blog are în spate multă documentare, iar dacă vorbesc despre cromoterapie sau propolis, master-cleanse sau orice altceva simt nevoia să citesc și să citez din toate cărțile pe care le am, pe temă, în bibliotecă. de aia nu fac postări decît atunci cînd timpul mă lasă să le fac cum trebuie.

din februarie încoace, lună de lună, am facut liver flush, dupa metoda lui Andreas Moritz. asta ar fi a doua noutate, despre care am să vă vorbesc săptămîna viitoare, pe larg, într-un post spălător de păcate, sper.

și a treia veste pe care o am pentru voi e o rețetă de pască. fără brînză, fără ouă, fără lapte, fără bicarbonat de sodiu, fără foc. raw-vegan, se înțelege. pe care am refăcut-o în variantă îmbunătățită zilele astea. rețeta și pozele, mîine!

postul de față e o mînă de împăcare pentru toți cei ce s-au simțit supărați, enervați, dezamăgiți de muțenia mea din ultima vreme. e vinerea mare. să mă iertați, dacă puteți.

pentru toți ceilalți, care m-au îngăduit cu toate problemele mele, am un ‘mulțumesc’ din tot sufletul.

să auzim numai de bine,
O

FOTO: Adi Stoicoviciu

Motto: “As we learned about growing microbial threats, we took the war on germs into everyday life – dish soap, shampoo, toothpaste, and deodorant. Through all this, we did not know that we are training the ‘enemy’ “. ( “Beyond Antibiotics”, de Michael A. Schmidt, doctor in medicina moleculara si biochimie la NASA)

E de înțeles oripilarea pe care o provoaca Hulda Clark și paranoica ei teza despre paraziți. Citindu-i cartea – unde pe o întindere de aproape 700 de pagini ai în detalii microscopice tabloul sinistru și demoralizant al luptei cu viermii de toate mărimile si formele – ești inoculat cu germenele fatalitații. Tot un fel de parazit e și sentimentul neputinței, care se înmulțește paralizant și-ți colonizează sufletul. Ce-i de facut?, te întrebi în timp ce-i citești lucrarea. E ceva cu adevărat de facut? Începi să te îndoiești spre final.

Titlul cărții ei e “Vindecarea tuturor formelor de cancer”, dar pînă la sfîrșitul tomului vei înțelege că vindecarea nu există, atîta vreme cît pericolul infestării cu paraziți –  cauza tuturor maladiilor maligne de pe lumea asta, după Hulda Clark – e din nou la ușă, gata să dea buzna ca o avalanșă, de îndată ce deparazitarea se va fi încheiat, iar tu vei fi declarat sănătos. Ce coșmar! Ce coșmar fără sfîrșit!

Pentru Hulda Clark deparazitarea nu inceteaza niciodata. Suntem pîndiți, adulmecați, amenințați, atacați, devorați și nimiciți de paraziți pînă la urmă! Lupta pare inutilă de la bun început! Nu te poți opune. Nu te poți sustrage… De victorie absolută nici nu poate fi vorba!

Dar pînă să te resemnezi, ai dreptul să umbli cu o cîrpa și soluția dezinfectantă în mînă, 24/24 și 7/7. Ai dreptul să ștergi clanțele înainte de a deschide ușa cu apă oxigenată și, da, ai dreptul de a-ți dezinfecta mîinile de 10 ori pe zi cu săpunuri boraxate și bicarbonat de sodiu. Preocuparea pentru igiena exemplară – mai mult, deci, decît pentru curățenie – devine obsesia compulsivă (dupa toate rigorile unui manual de psihiatrie) legală și legitimă, cu care Hulda te încurajează să conviețuiești.

Că omul ar avea un sistem imunitar, care să lupte cu microbii și viermii, e o teză ce nu intră în sfera de preocupări a Huldei.  Admite, pe undeva, în trecere, că un procent de circa 2-3% din populația lumii nu face viermi, beneficiari fiind ai unui scut invizibil, numit de unii “imunitate”, dar nu intră în detalii. N-o interesează. E mai fascinantă lupta cu viermii! I-a acaparat toată atenția…
O să zici că sunt nerecunoscătoare. Nu, nici vorbă. Hulda Clark mi-a deschis definitiv și fără menajamente ochii, într-un mod în care doar filmulețele din prima postare pe subiectul ăsta, Balaurul cu 1000 de capete! (I) o mai pot face. Și pentru asta i-as mulțumi personal, dacă aș putea. De la ea am aflat ce se poate întîmpla cînd acidoza pune stapînire pe întreg organismul! Și cine sunt aliații Balaurului cu 1000 de capete. Titaniul, zirconiul, benzalconiul, bismutul, antimoniul, bariul, , stronțiul, aluminiu, staniul, cromul, benzenul, PCB-uri și azocoloranții din toate produsele cosmetice, solvenții din cafelele decofeinizate sau nu, băuturi instant, prafuri de budinci, din toate flacoanele de plastic și PET-urile în care sunt ambalate sucuri, ape minerale, berea etc etc;  dioxanul din recipienții de carton, aluminiul din toate dozele de alumniu, în care se ambalează bere, suc, ape tonice șamd…  plumbul din țigări și mercurul din mai toate medicamentele alopate; substanțe antiseptice din toate pliculețele de ceai și ambalajele de hîrtie folosite în industria alimentară, mercurul, cadmiului, colorantul cancerigen Sudan IV din plasticul pentru proteze și cuprul, cobaltul, vanadiul, acidul maleic, acidul malonic, uretanul și azo-coloranții din toate lucrările dentare, azbestul din uscatoarele de păr și cele de haine; produsele aromatice sintetice din toți detergenții, potpuriurile, apele de colonie, lumînări, odorizante de cameră, săpunuri, loțiuni diverse, produse pentru bărbierit, spray-uri de păr… orice are miros, deci! Iar lista merge mai departe, foarte departe…
E bine să știi cu cine te lupți, după cum spuneam. Dar e sănătos să faci evaluari corecte în ce privește inamicul. Și aliații. Despre toate astea, cît de curind. Într-un post optimist. Foarte optimist!