Mai mult de dragul misterului pe care îl intuiam în ele, m-am apropiat sufletește încet, fără grabă, de taina pietrelor prețioase… Și asta de curînd… pentru că multă vreme le-am considerat un moft de coconetă sulemenită, ce se mulțumește să ademenească priviri admirative, etalîndu-și degetele încărcate de nestemate strălucitoare, iar nu dovedind convingeri înalte… Citeste mai mult »

Tare mi-ar mai fi plăcut să fiu contimporana cu nenea Iancu și să mă plimb la Șosea, în București! Negreșit, cu gust îmbrăcată! Cu pălăriuță cochetă! Botine elegante… Călcînd ușurel, ca o păsărică! Quelle volupte, ma chere! Aș fi trecut în pas domol pe lînga cofetăriile cu condițe, lise, carameluri, gavanoase cu dulcețuri și alte zaharicale… Și m-aș fi oprit convinsă la simigerie, să-mi iau simiți calzi, presărați cu susan! Ca-n “Situatiunea” lui Caragiale… Citeste mai mult »

Mare meșteșug e acela de a păstra o iarnă lungă merele coapte de cu toamnă… Cu coaja fragedă și miez dulce, mustind de suc parfumat, stau cuminți în pivnicioară, la loc ferit, pînă dă colțul ierbii și mai bine…

Le iau din piața, de la țărani, pe-ncercate, pe alese. “E voie, tataie?”. E voie, mereu. Le miros, le gust, le întorc pe toate părțile. Și-mi plac! Îmi plac cele roșii și înmiresmate, dar și cele aurii si dulci… Proaspete să fie! Și de prin părtile noastre să fie! Și cînd mușc din măr cu poftă, să simt dulceața unei zile de vară tărzie, cînd crengile încărcate de poame ale mărului pitic mătură pamîntul reavăn, iar văzduhul miroase a fîn cosit. Citeste mai mult »