Am furnici în vîrful degetelor de săptămîna trecută (căci abia azi m-am întors dintr-o vacanță de cîteva zile) și îmi tremură buzele să vă spun și să vă scriu despre cum m-am topit și caramelizat cu fiecare poză primită de la voi. Sînt minunate! Dacă aș fi putut, le-aș fi premiat pe toate. Trag nădejde că vor fi și alte concursuri și, deci, mai multe prilejuri să ne vedem și să ne vorbim, la o cină. Iar, curînd, sper, întîlniri cu voi și cu mine, undeva în București.
Vreau să mulțumesc prietenilor de pe facebook, care m-au ajutat să aleg cîștigătorii, votînd cu un like pozele preferate. M-au scos din mare încurcătură!
Vreau sa mulțumesc și celor care mi-au trimis nu poze, ci bucăți din sufletul lor, pe care le-am îndosariat într-un ierbar viu, cu plante de leac, pe care o să-l deschid ca să mă vindec de uitare, de fiecare dată cînd n-o să mai știu de ce-am început blogul… de ce contează… de ce ne-am apucat împreună să rescriem povestea Scufitzei Roșii…
Pînă atunci, felicitări Gabrielei Balanescu și Silviei Ghergut, pentru doi îngeri în două poze!
PS N-am uitat de meniul promis. Vine mîine!
O
Buna Olivia!
Nu stiu ce sistem de operare folosesti dar ptr Windows acesta e un image resizer foarte la indemana sa zic asa 😀
https://imageresizer.codeplex.com/
Esti un inger ! Te pup cu mare drag,
Aura
Intalniri????? Abia astept
Pai, si pozele castigatoare unde sunt? 🙁 Ca eu am votat(dat like) si tare mult as vrea sa le revad!
Asteptam meniul!!!
pai sunt cele doua din articolul de mai sus…la care tocmai ai comentat 🙂
Hei !!! Dar nu erau atunci cand am vazut eu postarea…. hmmmm nu stiu ce s-a intamplat!?!
Sunt superbe!!!
Buna Olivia!
Bine ai revenit, te asteptam mai des pe aici, cu ajutorul informatiilor pe care le citim aici si prin carti si prin suflet, putem schimba lumea. E nevoie de tine aici, sa nu uiti asta!
Sarbatori cu bine!
Anita
Fix asa ma de gind sa fac. Vrmemurile sint prielnice pentru blog si bloggereala.
Tine aproape! 🙂
Felicitari castigatoarelor!!Au castigat pozele pe care le-am votat eu!!:-)
ce dezamagita eram cand intram pe blogul tau si nu gaseam nimic. bine ai revenit, olivia. stim ce viata incarcata cu serviciu si doi baieti cucuieti ai si iti multumim ca iti mai gasesti timp si pentru noi.
vreau sa te intreb ceva, pt ca stiu ca esti tare informata. spune mi, te rog, cu ce se deosebeste bucataria raw vegan de azi de cea “veche” in care oamenii mancau legumele si fructele ca atare, le rontaiau sau le faceau salate si sucuri. de ce trebuie sa le blenduim de sa le sara capacele, sa le combinam si sa ne chinuim (cum face ina tudoran, de exemplu) sa facem din legume si fructe, produse care sa semene cu lactatele, de exemplu sau cu carnea. nu stiu dc intelegi ce vreau sa spun, sper sa ma fac inteleasa.
am incercat si eu tot felul de minuni raw si am ramas profund dezamagita. pe langa faptul ca mi se pare ca arata urat, nici nu m au incantat la gust. in schimb, sa rontai cu pofta un mar proaspat rupt din copac sau sa culegi din gradina o galetusa(de nisip) cu capsuni si zmeura si coacaze si sa le manaci cu mana sub nuc mi e pare o nebunie.
nu i mai bine sa le mancam asa, cat mai putin tocate, maruntite si combinate?
Ce-mi povestesti tu, imaginea idilica, bucolica, usor ireala pentru omul de oras, aia cu galetusa sub nuc – e de super-liga in raw-veganism. Eu intr-acolo ma duc. Dar nu pot sa iau pe toata lumea cu mine. Inteleg ca in perioada de tranzitie (mai lunga, mai scurta, dupa cit a citit fiecare) iti este dor de brinza, de cirnaciori, de mici si chiftelute, de sosurile si garniturile bine condimentate, cu care ai fost invatat acasa, la mama, la bunica, la matusica si asa mai departe. Asa ca incerci sa le reproduci, in bucataria raw. Si e foarte bine asa, in perioada de trecere spre faza superioara, care e the real raw “raw food”. Cit de repede te desprinzi de epoca macinatului si blenduitului, tine poate de maturitate. E ca atunci cind iti iubesti familia, dar intr-o zi te hotarasti sa o lasi, pa-pa!, in urma, sa cauti sa-ti faci propria ta familie, dupa regulile inimii tale, sa nu-i mai asculti pe ai tai cind iti spun ca stiu ei mai bine cum sa-ti traiesti viata. Daca te mai intorci pentru un sfat, pentru o incurajare, pentru o mingiiere pe cap si o supa de pui, inseamna ca n-ai taiat cordonul ombilical, inca. Growing up it’s about grawing up! – si viceversa, if you know what I mean 🙂
Am cumparat cartea in noiembrie de la o librarie din orasul meu ,care din pacate s-a inchis de curand. Am vrut sa trimit si poze ,dar ca un facut treburile s-au cam strans in perioada concursului si in ultima zi chiar nu mi-a mai stat gandul la el.
Mi-ar place sa mai faci inca un concurs cu premiu reteta ptr mici-zau ca las tot si trimit o poza super ptr ea.
🙂 e o idee exceleta! o sa facem un nou concurs, curind 🙂