Unu. Se povestește că într-o după-amiază de duminică in 1820, colonelul Robert Gibbon Johnson s-a așezat pe treptele tribunalului din Salem (New Jersey) alături de un coș plin de roșii coapte, din care a început să mănînce una cîte una. Pentru cei de față, colonelul înnebunise, iar demonstrația lui nu era decît o tentativă de a-și pune capăt zilelor, cu efort minim și șanse maxime de reușită, căci toată lumea știa, fără urmă de îndoială, cît sînt roșiile de otrăvitoare – convingere colectivă veche de peste 200 de ani. (Pentru ca scena suicidului să fie și mai dramatică, în background, fanfara orașului cînta – în acorduri gravissime – un marș très funèbre) . Supradoza de tomate nu l-a trimis pe colonel (președinte al Societății locale de Horticultură) în lumea celor drepți, în schimb Salemul a devenit un loc mai bun. Oamenii s-au apucat, din acea zi, în cel mai pur stil românesc, să manînce brînză cu roșii și ceapă, discreditînd definitiv faima sinistră a tomatelor de unelte satanice în practicile woodoo ale vrăjitoarele. (Sursa – The History of Salem County, de Joseph Sickler) Citeste mai mult »