Here is the f****** news!

(Sharyl Attkisson, într-un USAF B-52, în 1999 – unul dintre primii jurnaliști care au zburat în misiune de luptă deasupra Kosovoului)

N-avea nici un rost să mai rămîn, a spus, într-un interviu, Sharyl Attkisson, la un an de la demisie. Nu mi s-a oferit niciodată șansa de a veni cu cazuri (de presă) mai bune. Aveam mai multe informații, mai multe surse, mai mulți furnizori de date (confidențiale), ba mai mult!, simțeam că pot produce știri mai grozave decît oricînd înainte, în cei 20 de ani de CBS News, și, totuși, cumva, îmi lipsea puterea de a le face să apară – oricare dintre ele –  la televizor“. 

Cariera în televiziune a ziaristei americane Sharyl Attkisson – în cinci rînduri cîștigătoarea prestigiosului premiu Emmy pentru jurnalism de investigație – s-a întins pe mai bine de trei decenii. În 2009, a arătat, cu dovezi, că așa-zisa pandemie a gripei porcine n-a fost decît o  isterie intens mediatizata,  complet nefondată și manufacturată. Dar libertatea de a acoperi corect subiectele fierbinți, de a ancheta pînă la sînge un caz, de a pune întrebări incomode autorităților – i-a fost încet furată. Anul trecut a părăsit CBS – o televiziune ca multe altele din SUA aflată, financiar vorbind,  la cheremul industriei farmaceutice și al altor industrii – la capătul unei lupte de aproape trei ani cu cenzura redacțională.

Aș fi putut rămîne să fac știri despre vreme (…) , dar asta nu m-a interesat niciodată, a mai spus Attkisson.

Potrivit lui Sharyl, dacă jurnaliștii ar face știri bazate pe fapte și corectitudine,  subiecte cum ar fi, de pildă, cele despre efectele secundare ale vaccinurilor ar fi primele pe lista de interes a telespectatorilor. Motivul real pentru care aceste știri nu există e pentru că subiectul e considerat mereu “tabu”.

Există o întîmplare (autentică) … despre fostul meu producător executiv care a primit (la un moment dat) un telefon nerușinat de la departamentul de vânzări. El a declarat că persoana de la CBS-vînzări a început să țipe la el pe motiv că am relizat mai multe materiale documentare privind efectele secundare (grave) și problemele (de sănătate) pe care le generează foarte popularele medicamente – cu vînzări de miliarde de dolari –  ce scad colesterolul. Agenților de publicitate nu le-a placut deloc asta. Așa că, (dacă publicitarilor nu le-a plăcut, nici) corporatiștilor CBS nu le-a plăcut și au spus ceva de genul: “Dacă mai continuați să faceți astfel de investigații va fi rău, foarte rău, pentru CBS”. 

Bănuiala legitimă  – de-o copleșitoare certitudine – ar fi că astfel de telefoane și presiuni neortodoxe asupra ziariștilor se întîmplă pe scară largă, în toată lumea și, deci, și în România. Iar că anchetele cele mai cenzurate sînt cele pe subiecte farmaceutice: în vreme ce presa scrisă, televizată și on-line (cu unele mici excepții, cum se va vedea în cele ce urmează) tace și iar tace, reclamele la medicamente, vaccinuri și servicii medicale zbiară agresiv pe toate posturile și din toate paginile, mai mult sau mai puțin lucioase.

Ați putea chiar pune degetul pe o anumită perioadă de timp, atunci cînd “cineva” a dat un telefon și a spus: “Asta e, băieți! Există agenții de publicitate!”. 

Așa se face că o grămadă de subiecte incredibile care implică Big Pharma nu apar niciunde, niciodată. Daca e vorba, de pildă, despre daunele penale pe care marile companii farmaceutice le plătesc, după ce au fost acuzate și găsite vinovate pentru reclamă mincinoasă care a dus la vătămarea sau decesul pacienților – presa se face că plouă, de frică să nu lezeze sensibilitatea agenților de publicitate, care acum controlează în mare măsură conținutul editorial al canalelor de media, după cum confirmă și Attkisson. Altfel spus, știrile despre subiecte care pot influența sănătatea și chiar viața populației îi ocolesc de departe chiar pe cei pe care îi vizează în primul rînd: cetățenii.

Sharyl Attkisson nu este singurul reporter de investigații din SUA, care, obstrucționat constant de interese străine adevărului, și-a dat demisia scîrbit.

Amber Lyon (foto), la rîndul ei un ziarist de excepție, premiat în trei rînduri cu premiul Emmy pentru jurnalism de investigație,  a părăsit CNN, acuzînd postul că produce numai “știri false”. Pe scurt, i s-a cerut să construiască știri mincinoase și să le șteargă, în același timp, pe toate cele adevărate, care ar fi putut leza administrația Obama  (mai multe pe subiect, poți găsi aici).

Nu știu dacă tot ce spun Sharyl Attkisoon și Amber Lyon despre cenzura deșănțată și presiunile psihice cumplite la care sînt supuși reporterii și redactorii face mai ușor de înțeles reacția brutală a lui Jonathan Pie, un ziarist britanic pe probleme politice, care și-a ieșit din fire în fața camerei. Înregistrarea circulă liber în mediile on-line de cîteva zile. (În paranteză fie spus – și iată că este! – un amic din televiziune îmi mărturisea acum 15 ani, cînd m-am mutat în București, că succesul în televiziune e direct proporțional cu capacitatea de a-ți înghiți frustrarea de a nu te putea exprima liber în singura meserie ce are ca fundament libertatea de exprimare.  Nu l-am crezut. Veneam din Oradea, unde se practica o presă neîngrădită și unde nici un oficial sau agent n-ar fi îndrăznit să sune, să ceară, să amenințe. Dar adevărul se vinde azi, cum se vindea și ieri în București, cu tupeu – iar tupeul e egal cu mărimea buzunarului, oriunde în lume).

Jonathan Pie a acumulat, evident,  o cantitate suficientă de frustrări ca,  pe fondul unei vremi reci, capricioase și umede și a unei replici impertinente, primite prin cască, de la producător, să-și piardă cumpătul și să izbucnească furios.

“De ce facem asta afară? (…) Pentru că e frig și începe să plouă și am putea foarte ușor să o facem în platou…  Mă întreb ce… (…). E foarte ușor pentru tine să spui asta, din turnul tău de fildeș (aluzie la biroul cald și confortabil, de unde producătorul dă comenzi reporterului, aflat pe teren). Mă întrebam doar… (…) Pe cuvînt? Pe cuvîîînt?… Ai auzit ce-a spus? A spus: <<De ce nu transmiți, o dată în viața ta, fututele alea de știri?>>.

În regulă!

Nu!

Nu, nu, nu!

Nu!, o să transmit fututele alea de știri!

“That fucking news“- sintagmă care va zbîrnîi multă vreme de acum înainte, ca un strigăt de luptă, în urechile șute ale presei dependente și chinuite  –  nu reprezintă altceva în interpretarea lui Pie (și, de-acum, și a noastră) decît acele subiecte mereu cenzurate, neconforme cu propaganda oficială, care nu dau niciodată bine în ochii administrației, marilor corporații, agențiilor de PR, lobby-iștilor, politicienilor, și deci nici în ai șefilor de presă. Relatate, se înțelege lesne de ce, într-un limbaj total neacademic și plin de sarcasm:

“Fostul om de PR de televiziune comercială, un boșorog împopoțonat (?) și, ocazional, porc futut, David Cameron, ar vrea să bombardeze Siria. Din nefericire, Rusia a ajuns acolo prima, iar America o bombardează de secole. El ar vrea să bombardeze Siria ca să oprească afluxul de refugiați și, de asemenea, speră să oprească extinderea influenței extremismului islamic. Bombardarea Siriei va distruge, de asemenea, singura societate multi-culturală rămasă în regiune, lăsînd-o pradă extremismului islamic, aflat în creștere. De aia, să bombardezi Siria e imbecilitate curată!” –  și-a început corespondența Jonathan Pie, continunînd în aceeași notă, cu știri economice (Băncile corupte sînt rele, dar nu sufiecient de rele încît să le închidem), sociale ( Planul lui Jeremy Corbyn să construiască locuințe ieftine și să creeze case sociale pentru cei mai săraci oameni ai societății noastre e o idee îngrozitoare, după cum consideră multimilionarul și magnatul de imobiliare înconjurat de oale cu căcat, Alan Sugar), ecologice ( Cît privește știrile de mediu, nu sînt motive de îngrijorare! Așa că vă rugăm să consumați în aceeași măsură, în continuare!) sau mondene (Observațiile articulate și inteligente ale lui Matt Damon despre sexualitatea de la Hollywood demonstrează că e un homofob nenorocit!). Și își încheie transmisiunea, congestionat de revoltă: Numele meu e Jonathan Pie și acestea au fost Știrile futute! 

Știri necenzurate în România apar în rare ocazii. De regulă, în week-end, cînd șefii își pierd vigilența și sînt cu amicii, la un drink, pe marginea piscinei, sau cînd interesul general pentru astfel de știri pălește în fața grătarului cu cartofi prăjiți și ketchup al omului de rînd. Este și cazul unui articol de mare forță, apărut în Evenimentul zilei, probabil cîndva în noaptea de duminică spre luni (19 spre 20 aprilie), anul acesta, cu un titlu pe cinci rînduri, tulburător ca un haiku: “Inventatorii de boli. Cum sînt transformați oamenii sănătoși în cumpărători de medicamente. Industria farmaceutică exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului” (articolul complet, aici). Sau răscolitoarea anchetă a ziariștilor de la Academia Cațavencu, “Afaceri porcești la umbra vaccinării obligatorii“, care demască țepele de zeci de milioane de dolari de la bugetul de stat, practicate în epoca Nicolăescu, și care dă o idee lămuritoare asupra dimensiunii jafului pe care îl proiectează acum ministerul lui Bănicioiu, cu nou-încropitul proiect de lege privind vaccinarea cu japca. A, da, și să nu uităm de emisiunea “Între bine și rău”, de la TVR1, moderată de Liviu Mihaiu și Timea Bereczki, scoasă definitiv din grila postului, la foarte scurt timp după ediția care demasca sistemul corupt de sănătate și mafia farmaceutică. 

Mai e și știrea de mai jos (și cu asta se cam încheie lista scurtă de răzvrătiri jurnalistice pe subiectul Pharma, de pînă acum), apărută în week-endul trecut, pe Antena 1 – probabil, rodul unei lupte de culise teribile cu cenzura impusă redacției de alții. În doar două minute, materialul  reușește să sintetizeze toate dezbaterile care n-au avut loc la televiziunile românești pe subiectul etern manipulat al vaccinurilor, toate părerile medicilor de familie și imunologilor români antivacciniști care n-au fost niciodată întrebați de presă de ce sînt periculoase imunizările în masă,  toate argumentele juridice, logice, deontologice, democratice, pentru care vaccinarea obligatorie este un atentat la democrația și siguranța națională și pe care nu le-a auzit nimeni de la televizor, rezumînd scurt cele mai negre temeri ale noastre pe care ne este frică și să le verbalizăm: sîntem sau nu îmbolnăviți și chiar omorîți cu bună știință de cei care se presupune, în naivitatea colectivă, că ar trebui să vegheze asupra binelui societății?

Ei bine, that is the real fucking news!  

LATER EDIT: S-a dovedit că Jonathan Pie este un stand-up comedian britanic, pe numele lui adevărat Tom Walker, care a vrut să demaște, în manieră proprie, faptul că în epoca războiului informatic, a cenzurii mediatice și a propagandei obraznice,  să fii reporter e o meserie cumplită (detalii, aici).
Identitatea tuturor celorlalți ziariști menționați în articol este, însă, reală, ca de altfel și presiunile prin care au trecut și trec, zi de zi, și care îi forțează să cosmetizeze și să denatureze adevărul, la infinit.

SURSĂ FOTO: 1, 2