dacă ochii mi s-au deschis și am văzut alopatia ca fiind cea mai sinistră minciună cu față umană,
dacă citesc cu pasiune tratate seci despre dieta în boli degenerative,
dacă viața sănătoasă e acum altceva decît un slogan penibil dintr-o revistă cu coperți strălucitoare,
dacă sînd clientă amazon cu mînă spartă și-mi iau cărți despre diagnosticul pe limbă și mafia industriei alimentare,
dacă am renunțat la televizor și m-am apucat de TAO și Qi Gong și Yoga,
dacă am ajuns în Thailanda să stau cu orele în meditații în săli întunecate, cînd afara strălucea soarele, sus, pe cer,
dacă mă rog mai mult,
dacă moartea nu mă mai sperie,
iar frica s-a transformat în relaxare,
și, da!, dacă acest blog există,
toate sînt pentru că ea mi le-a arătat.
Lavinia Steer. de doi ani, departe.
și totuși aproape. uneori, foarte aproape.
LAVINIA STEER (12 ianuarie 1972-2 decembrie 2010)
