Cati
Am furnici în vîrful degetelor de săptămîna trecută (căci abia azi m-am întors dintr-o vacanță de cîteva zile) și îmi tremură buzele să vă spun și să vă scriu despre cum m-am topit și caramelizat cu fiecare poză primită de la voi. Sînt minunate! Dacă aș fi putut, le-aș fi premiat pe toate. Trag nădejde că vor fi și alte concursuri și, deci, mai multe prilejuri să ne vedem și să ne vorbim, la o cină. Iar, curînd, sper, întîlniri cu voi și cu mine, undeva în București.
Vreau să mulțumesc prietenilor de pe facebook, care m-au ajutat să aleg cîștigătorii, votînd cu un like pozele preferate. M-au scos din mare încurcătură!
Vreau sa mulțumesc și celor care mi-au trimis nu poze, ci bucăți din sufletul lor, pe care le-am îndosariat într-un ierbar viu, cu plante de leac, pe care o să-l deschid ca să mă vindec de uitare, de fiecare dată cînd n-o să mai știu de ce-am început blogul… de ce contează… de ce ne-am apucat împreună să rescriem povestea Scufitzei Roșii…
Pînă atunci, felicitări Gabrielei Balanescu și Silviei Ghergut, pentru doi îngeri în două poze!
poza cistigatoare 1

foto 4
PS N-am uitat de meniul promis. Vine mîine!

O

IMG_0685

am revenit! cu o propunere…

în premieră intergalactiă, un geam session cu voi și mine!

adică cum?

voi vă uitați ce fac eu. eu, ce faceți voi. prin geamul monitoarelor, adică. mă prind să gătesc și să fac poze tuturor preparatelor dintr-un meniu raw-rawuț pe care îl croiesc special pentru masa de Paști și, apoi, să postez rețete si poze mii. voi n-aveți decît a da perdeaua monitorului la o parte. ca să luați cu două mîini virtuale, să pipăiți, să studiați, să analizați, să criticați. poate chiar să și lăudați, dacă vă lasă inima. și gura plină.

la schimb, mi-ar plăcea să vă faceți o poză lîngă cartea “Dulciuri de poveste” și să mi-o trimiteți pe olivia.moisescu@gmail.com, pînă joi noaptea, 10 aprilie 2014, ora 24.00. ca să pot și eu vineri să îmi lipesc nasul pudrat cu făină de caju de fereastra mailului si sa o aleg pe cea mai ingenioasă, haioasă, frumoasă, desteaptă sau căptușită cu mesaje ascunse (de bine, desigur). pe care – cross my heart – o premiez cu o carte faină de nutriție, luată de mine de pe amazon.com, și o masă, în doi/două, la un restaurant raw-vegan, din București.

hai, ziceam că geam-session-ul s-a deschis?

vă aștept!

O


AND_2638

Una dintre cele mai importante zile pe care le-am trăit a fost ieri. La lansarea cărții “Dulciuri de poveste”, editata de Humanitas, în condiții grafice impecabile. Au vorbit cu multă căldură despre proiect Lidia Bodea, directorul Editurii Humanitas, scriitorul Radu Paraschivescu și Răzvan Exarhu, personalitate media. În numar neasteptat de mare,  au venit vedete din presa scrisa și televizată, promotori ai vieții sănătoase, părinți preocupați de binele copiilor lor. Tuturor  multumesc, din suflet! 

Povestea “Dulciuri de poveste” a început acum trei-patru ani, atunci cind am fost pentru prima oara pusa in fata unei forme cumplite de santaj emoțional. Să arat cit de mult imi iubesc copilul. Daca il iubesc cu adevarat.

Eram cu David intr-un supermarket, unde cumpărăm de regula caiete, carioci, creione sau alte consumabile de acest fel, cind, linga casa de marcat, exact in fata noastra, am vazut desfasurindu-se, ca in linia intii, o imensa vitrina frigorifica, lunga de cel putin patru metri, ce ne mitralia (vizual vorbind) fără mila cu prajituri cu martipan, cu jeleuri si bomboane in cele mai stralucitoare culori, din acelea despre care stim cu totii citi coloranti și conservanti au.

LANSARE DULCIURI

“E un joc nou! De magie! Cu nuci, miere grasă, fructe coapte și zemoase. Am spus un descîntec anume și ele s-au transformat numaidecît în dulciuri delicioase și sănătoase pentru copiii mari și mici. “Să nu le pierd!”, m-am temut și am ascuns rețetele bine, printre rinduri, în tot atîtea povești dulci.”

“Haide!” mi-a spus David si m-a tras de mina. Am ajuns in fata vitrinei cu sufletul greu. David își lipise de-acum năsucul de geamul ei și măsura cu priviri pofticioase minitartele cu jeleu fals de fructe. Cred ca n-am fost nici prima, nici ultima in situatia ingrata de a decide foarte rapid “Ii cumpar copilului meu ororile acelea dulci, pentru că mă roagă și nu rezist privirii lui imploratoare… pentru că îl iubesc? Sau nu îi cumpăr! Pentru că i-ar face mult rău și nu vreau asta! Pentru că îl iubesc!”.

Mi-am lipit și eu nasul de vitrina frigorifică și am început să ma uit cu David și să analizăm împreuna formele prăjiturilor, texturile și mai ales culorile. I-am spus ca asemenea culori nu există în realitate, că toate sînt făcute din prafuri chimice. Dar că am putea face noi acasă, oricare dintre acele prajituri expuse în vitrină, dar mai bună și mai sănătoasă. De atunci, la noi, a făcut carieră o vorba de-a lui David. “De aratat, arata bine. Hai s-o facem noi si sanatoasa”. Asa ca mi-am suflecat minecile si am trecut la treaba, incercind ca reproduc – vizual doar – deserturile din comert.
AND_2616

Scriitorul Radu Paraschivescu

Din pacate, cind lucrezi cu ingrediente suta la suta naturale, n-ai cum sa obtii culorile acelea fake, vibrante, ale cofetarilor si patiserilor. Si asta a ramas o mare problema. Pina intr-o zi.

Ii citeam seara lui David din “Basmele” lui Ispirescu si am avut revelatia ca mai toti fetii frumosi ajung la un moment dat sa caute si sa gaseasca sursa de putere in cele mai crude si mai proaspete legume si fructe, cum erau si merele de aur ale lui Prislea cel Voinic si sălățile cu gust fara seaman din gradina ursului, ceea ce părea să-i deschidă lui David apetitul, mai mereu. Si atunci mi-am zis ca, in războiul inegal cu dulciurile nesanatoase, pot lupta doar daca le ofer copiilor pentru fiecare desert și o poveste dulce. Din care sa afle cit a injunit imparatul cind a baut lapte dulce tropotit și ce fetișcana mîndra s-a facut iar imparateasa cind a mincat tarta de mere, facuta din nuci si mere dulci.

AND_2796

Camelia Sucu, una dintre figurile publice care inteleg prea bine cit de important e sa ne hranim sanatos copiii, cu fructe si legume organice, crescute local

De aici incolo e mina destinului. Că doar datorită lui am întilnit-o pe Madalina Andronic, care a ilustrat cartea și a făcut-o mai frumoasă decît orice carte de povesti pe care am vazut-o vreodată. Și tot destinul m-a adus la Humanitas, unde am găsit o ușă deschisă și foarte multă întelegere pentru sensul profund al acestei cărți. Și vreau să le muțtumesc. Cum vreau să le mulțumesc și copiilor mei, Luca si David, cărora le datorez pînă la urmă ideea cărții; lui Andi, pentru susținerea necontenită; lui Adi Stoicoviciu, pentru pozele minunate ale prăjiturilor; Iustinei Croitoru, editorul acestei cărți, pentru rabdarea pe care a avut-o cu mine și lui Razvan Exarhu, pentru un cuvint înainte generos. Și vouă, desigur, pentru că nu vă e totuna cum vă exprimați iubirea față de copiii voștri.

AND_3065

Oana Cuzino (Ce se întîmplă, doctore?, PROTV), promotor al sanatatii de mai bine de 10 ani

AND_2873

Daciana Sârbu predă la “Școala pentru sănătate” aceeasi lectie. “Sănătatea vine și din farfurie!”

AND_2807

O parte a echipei “Doamne de poveste”. Ionela Bănărescu (dreapta), producător general și mereu un vizionar, a crezut mai mult decît mine în  proiectul “Dulciuri de poveste”. Emil Cârjan (stînga), producător executiv.

AND_2588

Mădălina Andronic (centru), ilustratoarea care face poveștile mai frumoase ca Zîna Zorilor

AND_2885

Anca Biriș (dreapta), Centrul Educațional “Ioanid”, preocupată mereu de sănătatea copiilor

Daciana Sârbu (stînga), Adela Crișan, profesor “Ioanid” (centru)

AND_2815

Paula Herlo (“Romania, te iubesc!”) și Amalia Enache (Știrile PROTV), doi veterani in lupta pentru mai binele copiilor

AND_2984

Albertina Ionescu (TVR)

AND_2931
Corina Bârlădeanu (2ActivePR), aproape de proiectul “Dulciuri de poveste” din prima zi

AND_2846

Alex Dima (România, te iubesc!, PROTV), un soi de raw-vegan al mass-media vizuale

oana ionita

Oana Ionita (Cronica Cîrcotașilor, PrimaTV)

AND_2745

Dulciurile nu mai sînt plăceri vinovate!

ultimele posturi