Sssst… e lucrare de mare taină socul…Pare pașnic și zglobiu cînd îl vezi cum își scutură așa vesel florile albe, ca o fată bălaie – zulufii desfăcuți de-un vînt moale… Mai pare – nu-i asa? – că s-a prins într-o horă strînsă cu toate suratele sale, gătite cu șorț alb, tivit pe margine cu fir galben, de mătase … ce joacă cu răsuflarea întretăiată, duminca luminată, într-o poiană cu iarbă, necălcată de picior de om…