Știu că alaltaieri am zis mîine. Și-acum nu mai e ieri de peste trei ore. Andi s-a-ntors din Buftea după miezul nopții, copiii au adormit greu… eu sînt după o zi plină. Deci șșș… nu mă certa, mai bine să lăsăm…
Am adunat șase rețete pentru masa de Paști (le strîng de-o vreme, pentru momentul ăsta). Se pot face cu ingrediente puține (cu cîteva excepții), ce se află mai mereu în cămările cu hrană vie. Șase (șapte cu pasca, pe care o accesezi în linkul de mai sus) sînt prea multe poate, dar se fac rapid. Promit!
SUPA DE STRUGUREI e una dintre preferatele mele. Am pe lîngă zmeură de grădină, mure și afine de pădure, merișor și cătină ori porumbele, mulți strugurei roșii în congelator. Îmi place să-i pun, ca niște mărgele mici, peste torturi sau înghețate, bomboane de susan, budinci de chia și de avocado, să dea culoare-n farfurie, pe lîng-o frunză de mentă verde.
Ai nevoie de patru mîini de strugurei roșii, una-două de nuci de macadamia (dar sînt bune și nucile caju), o lingură de miere, un sfert de linguriță de scorțișoară (nepărat, proaspăt măcinată), un sfert de linguriță de ghimbir crud și ras, un sfert de linguriță de praf de vanile, un vîrf de linguriță de cuișoare, o coajă de lămîie răzuită, o lingură de ulei de cocos (sau de nucă), două-trei linguri de vin alb dulce (dacă vrei să începi dibaci să-ți convingi bărbatul că ‘raw nu-i rău’), sare de mină, după gust (dar nu prea multă).
Se face simplu și repede, punînd de-a valma ingredientele în blender (cu jumătate de pahar de apă sau cît vrei, ca s-o faci mai puțin cremoasă). Se ornează cu fructe tăiate cubulețe (mere, pere, piersici, caise), niște nucă de cocos rasă și o frunză de mentă verde. Iat-o! E-a ta!
CARPACCIO DE ROȘII CU BUSIOC ȘI PĂTRUNJEL e un aperitiv prietenos, atît de darnic în arome, ca o mîncărică mediterneană, meșterită în trei timp de vreo nonna cu șorț pestriț, peste-un pîntec generos, de care trebuie să se fi împiedicat și Jamie Oliver prin periplele lui din Italia.
Ai nevoie de cinci-șase roșii mari și coapte (eventual din rezerva de tomate de grădină congelate întregi, azi vară) pe care să le tai felii nici prea subțiri, dar nici prea groase, trei linguri de ulei de măsline infuzat cu busuioc și alte trei infuzat cu usturoi (ar fi o idee bună să ai mai multe sticle cu ulei de cea mai bună calitate pe care să-l aromezi cu rozmarin, usturoi, ardei iute, trufe și ce mai vrei tu – cele din comerț n-au cum să aibă prospețimea pe care le-o poți da, din cîteva ingrediente proaspete, acasă), trei căței de usturoi pisați, o legătură mică de pătrunjel și una de busuioc, tocate mărunt, o legătură de ceapă verde tăiată rondele fine, două mîini bune de semințe de cînepă, jumătate de castravete mare, tăiat cuburi mici, sucul a două lămîi, sare de mină, neiodată (eu o folosesc pe cea de la Slănic Prahov, de cînd mi s-a terminat cea de Praid), piper mozaic.
Se face în două etape: se pun întîi roșiile feliate la fezandat în ulei de usturoi, pentru o oră, cu puțină sare și usturoiul tocat, iar, între timp, se face o salată din pătrunjel și busuioc, asemănătoare cu tabbouleh. Astfel: se toacă verdeața mărunt, se amestecă împreună cu ceapa verde, semințele de cînepă, uleiul de busuioc, sucul de lămîie, castravetele, sarea și piperul. Se așează feliile de roșii pe un platou, în lung, în lat, pieziș, chiorîș. Oricum ai da-o, iese bine. Iar pe deasupra, mai centrat, se pune salata de verdețuri. Se ornează cu felii de roșii cherry, niște petale de flori comestibile și mult vino-ncoa! Poftă mare!
VARIANTĂ SIMPLĂ DE CARPACCIO DE ROȘII (cu crackers și frunze verzi de busuioc) se face ca cea de mai sus, doar că sari peste partea cu salata de pătrunjel și busuioc. Că poate n-ai atîta vreme…
SUPA DE SPANAC CU BROCCOLI mă cam speria la început, după o încercare nereușită de-a împrieteni un spanac crud și bățos de grădină cu un broccoli amar. Mi-am dat seama de imposibila iubire, la final. De atunci, înainte de-a pune orice în oală, în blender, în mixer sau boluri, gust circumspect! Sînt ca un inspector CTC acrit și suspicios și bine fac! Că numai așa m-am scutit de surprize neplăcute, cînd era să iau niște gălbiori din piață, care mi-au strepezit dinții sau niște nuci arătoase și cam trecute.
Ai nevoie de trei căni cu spanac feliat, inflorescența unui broccoli mic, o cană de nuci de macadamia, jumătate de ceapă albă mică, trei-patru căței de usturoi, patru-cinci linguri de ulei de măsline extravirgin (infuzat cu usturoi, ți-ar plăcea mai mult), zeama de la o lămîie, o linguriță de miere de salcîm, o nucșoară rasă fin, sare de mină și piper mozaic.
Se face mai repede decît ai zice spanac! Se pun toate în blender (mai puțin jumătate de cană din cana cu macadamia și trei-patru linguri de zeamă de lămîie) cu o cană de apă și se mărunțesc bine, pînă rezultă o pastă fină. Din nucile de macadamia rămase, trei sferturi dintr-un pahar cu apă, sucul de lămîie, trei-patru linguri de ulei extravirgin de măsline, un cățel de usuturoi, sare de mină și niște piper alb – se face, tot în blender, în cîteva secunde, o smîntînică mai bună decît ți-ai putea închipui. Cu ea, cu două trei frunze mici de spanac crud, poate chiar și cu niște boabe de piper roșu, ai putea să ornezi supa cea verde, chiar foarte verde, ca ochii ce te pierde (sic!).
NOTA: Rugăm insistent, pentru licența poetică, înjurați poetul, pentru supă, lăudați bucătarul!
MĂRUL EVEI (că nu știu, Doamne, iarta-mă!, cum să numesc rețeta asta) trebuie că a fost găselniță de criză, cînd n-aveam în frigider mai nimic. Aveam vreo două mere, niște caju, o lămîie uitată în paner și niște ulei de cocos pe fundul borcanului. Și musafiri, la cină. Se face atît de repede și simplu că m-aș rușina să-i zic, pompos, rețetă, dacă n-ar fi avut atîta succes, în seara aia…
Ai nevoie de trei-patru mere (sau cîte găsești), tăiate felii groase, un sfert de cană de sirop de arțar, o linguriță de scorțișoară, un sfert de linguriță de ghimbir proaspăt ras, un vîrf de linguriță de cuișoare măcinate, un vîrf de linguriță de curcuma, zeama și coaja de la două lămîi, un sfert de cană de nuci caju, o lingură mare de ulei de cocos, trei linguri de miere de tei zaharisită, jumătate de linguriță de praf de vanilie, niște mentă verde și o mînă de stafide aurii. Poate chiar și o linguriță de rom pentru el! Ca să afle și el, odată și-odată, că ‘raw nu-i rău”! Nici Bucharest, Budapest!
Se face ca-ntr-o joacă de fetițe cu codițe. Merele, bine stropite cu zeamă de lămîie, se pun la fezandat jumate de oră-o oră, într-un amestec de sirop de arțar cu scorțișoară, ghimbir și cuișoare. Între timp, în blender, se aruncă hotărît nucile de caju, cu apă cît să le acopere de tot, uleiul de cocos, zeama de la o lămîie, curcuma, vanilia, mierea, romul. Se mixează pînă la desfigurare. Sau, mă rog, pînă rezultă o pastă fină, moale, onctuoasă, care îți umple vălul palatin și-ți face papilele să-ți tremure, să-ți plîngă. Dacă n-ai nimic împotrivă… Cu crema asta delicioasă – în care să nu uiți să amesteci, apoi, coaja rasă de lămîie si stafidele aurii – se ung feliile de măr, care se stivuiesc într-o ordine cît mai anatomico-biblică și se ornează cu frunze de mentă verde, praf de scorțișoară, sirop de arțar infuzat cu mirodenii, cu dichis, cu nuri zurlii. Voila!
STEAK DE HRIBI FEZANDAȚI CU PIURE DE SPANAC e o rețetă secretă. N-am mai spus-o pînă acum, deși am fost trasă de limbă insistent. Azi, că-i zi mare, mă-ndur. Da’ ce zic eu că mă-ndur? O dau, cu toată inima, pentru că v-o dau vouă. Altfel, nici nu m-aș gîndi…
Ai nevoie de trei patru pălării mari de hribi, o jumătate de cană de ulei de trufe, trei lingurițe de pulbere de usturoi, jumătate de linguriță de cimbru uscat, două mîini mari de spanac tînăr și verde bine spălat și uscat, trei căței de usturoi, patru-cinci linguri de ulei de măsline extra-virgin, doi pumni cu nuci de caju sau macadamia, două-trei felii de măr verde, o mînă de fistic măcinat, o nucșoară rasă fin, sare de mină și piper negru proaspăt măcinat (și nu altfel!).
Se face repede de tot! Se lasă ciupercile la marinat o oră (pot sta și două, dacă mai ai alte treburi de făcut) într-un amestec de ulei de trufe, pulbere de usturoi, cimbru uscat, sare și piper. Cu un sfert de oră înainte de a încheia fezandărea, se pun în blender spanacul, mărul, cățeii de usturoi, uleiul de măsline, praful de nucșoară, sare si piper după gust. Se mixează cu grijă, nu prea mult, astfel încît să mai găsești prin el bucățele mici de măr și colțuri întregi de frunze de spanac. Se amestecă apoi cu fisticul măcinat, se așează într-o farfurie de supă, pentru ca în mijloc, la loc de cinste, să se așeze steakul de hribi, ornat cu smîntînă de macadamia (ca la rețeta supei de spanac), poate niște fistic mărunțit și cîteva frunze tinere de lobodă. Asta e! Ia-o! E pentru tine!
Cam tît am avut de spus. Mă duc să mă culc…
Pînă ne vedem iar,
Sărbători tihnite!
Numai lumină!
Sarbatori linistite alaturi de cei dragi, Olivia!
Si multumim pentru delicioasele retete! Aveam in plan deja un pate de leurda cu seminte de floarea soarelui si salata de avocado cu masline si rosii uscate. Completez lista chiar acum!
Te imbratisez cu drag!
Draga Tess,esti draguta sa-mi trimiti si mie reteta de pate de leurda?Te rog din suflet!!Unde locuiesc eu leurda e peste tot,si sotului meu tare-i mai place..chair ma pregateam sa caut retete pe net,si a ta suna bine!:-)Adresa mea e acsepei@yahoo.com Iti multumesc!Va doresc la toate Paste Fericit,linistit si plin de iubire!Pupici!
Multumesc!
Cu drag!
Draga Olivia,
in primul rand iti doresc sa ai sarbatori luminate si pline de bucurii impreuna cu cei iubiti de tine! ….si apoi, multumim frumos pentru retete. Sunt minunate… Le voi face pe toate, chiar daca nu toate azi… Pupici de licurici, cum spuneai tu intr-o vreme!
Cu drag!
Intorc pupicii insutit! 🙂
Olivia,
Am facut acum supa de spanac cu brocoli si mi-a iesit DELICIOASA 🙂 iar dupa ce i-am pus si smantanica, a fost MINUNATA…
ITII MULTUMESC FRUMOS !!!!!
Hmm, mi-ai facut pofta! 🙂
Sa-ti fie bine!
Multumim frumos Olivia, a meritat fiecare minutel in plus de asteptat acest cadou luminat de Paste!
Sarbatori linistite si frumoase alaturi de cei dragi, si noua spor la degustat si incercat!
Te pup.
Cu drag, asa sa stii! 🙂
Pupici de licurici! (ca mi-era dor 😉 )
Multumim Olivia! Sarbatori binecuvantate!
Uleiul de trufe poate fi inlocuitcu alt tip de ulei?
Hristos a inviat! Multumim pt retete… de cand vroiam reteta de hribi miam miam (acum trb sa incerc sa le gasesc prin magazine, mai greu..) oricum mereu salivam la poza cu steak de hribi dar nu gaseam reteta pe net.. Multumim inca o data.. saptama viitoare o sa-mi cumpar si eu cartea cu dulciuri.. tarziu dar bine… 😀
Adevarat a inviat!
Sa-mi spui de carte, cum ti se pare. Mi-ar prinde bine un feedback 🙂
Multumesc!
Olivia, ne dezvalui si noua numele cartii de pe Amazon data ca premiu? Multumesc!!
Fii binecuvantata draga Olivia,pentru tot ce faci pentru cei pe care ii iubesti.Noi suntem binecuvantati atunci cand primim cate o reteta de la tine pentru care iti multumim nespus si te imbratisam cu drag .spune-mi daca poti ,sursa de unde iti procuri uleiurile,nucile…multumesc
Multumesc mult, Adriana! ma bucur daca pot sa ajut. Asa sa stii!
Uleiurile le iau doar in sticla de culoarea ambrei, le prefer pe cele italiene. Iar nucile, din Matache, de la taraba doamnei Rodica, importator de nuci, seminte, condimente, pe care le-am testat si de care sint mai mereu multumita. Avantajule ca sint varsate, ca le poti gusta sa te convingi daca sint proaspete, ca vinzarile sint spornice, asa ca marfa nu ajunge sa rincezeasca.
Sanatate si sa auzim numai de bine! Ce zici de asta? 🙂
Draga mea O,iti multumesc din inimioara pentru raspuns,te imbratisez cu mult drag,iti doresc tot binele din lume (PENTRU CA IL MERITI)
Draga Olivia,
In primul rand, miiiiiiii de multumiri pentru toate sfaturile si retetele publicate. Mi-au fost de mare ajutor!! Trebuie sa dam cezarului ce-i al cezarului, ca multe laude si multumiri am primit pentru deliciile din farfurii.
As vrea sa te intreb daca stii cumva o reteta de mititei raw vegan? Daca poti sa o scrii intr-un post sau sa imi zici unde as putea sa o gasesc.
Multumesc din nou!! X
Hristos a inviat! Eu tot nu am gasit hribii, asadar o sa incerc sa rog pe cineva sa-mi caute in padure cand voi merge in Moldova in mai, cu ajutorul lui Dumnezeu! Direct de la sursa cel mai bine 😀
Daca gasesti, vreau si eu! 🙂 Platesc pretul corect 🙂
I agree! O sa mai las un comm. inainte de plecare. Va aduc eu aminte atunci! Numai bine!
Hristos a inviat! Dar unde a disparut sarea roz de himalaya? Nu mai este pe placul tau?
A picat testul suprem, SimonaBM! Am folosit-o la muraturi, dar le-a inmuiat si flescait si schimbat gustul – asa cum face si sarea iodata! Banuiala mea e ca pe piata nu se gaseste sare de Himalaya, decit cu numele.
Draga Olivia/dragi cititoare,
Hristos a Inviat!
Am mare nevoie de sfatul vostru sau de experienta voastra (sper cu final fericit). De curand mi-am facut niste analize de sange si am fost testata pozitiv la mutatia genetica PAI 1 heterozigot 4G/5G, mutatie care din pacate cica este mostenita, duce la trombofilie si care creste riscul de a pierde sarcini in primul trimestru. Se pare ca tratamentul ar fi administrarea zilnica de anticoagulante. Din pacate pana acum nu am gasit informatii prea multe legate de subiect asa ca va rog din suflet sa-mi spuneti daca stiti unde as putea sa ma documentez sau daca si voi ati trecut prin asa ceva si cum ati procedat.
Cu drag
Andreea
Buna! Sunt resurse foarte multe, forumuri dedicate subiectului, medici specializati, stai linistita ca se poate duca la termen o sarcina. Tratamentul e personalizat, nu e obligatoriu sa faci anticoagulante injectabile, mai ales daca ai o singura mutatie, asta va hotari medicul gineco in colaborare cu hematologul. Eu am un bebe sanatos, nascut la 39 sapt, dupa ce toata sarcina am facut intr-adevar anticoagulant injectabil pt o combinatie de trei mutatii si ceva modificari si la analizele specifice. Sunt si ceva restrictii de dieta, in sensul ca frunzele verzi, din pacate, sunt pline de vit K si trebuie cu masura sau chiar evitate cand faci tratamentul. Eu tot am scapat in salate de spanac si rucola, ca probabil ar avea efect coagulant daca ai manca la toate mesele cantitati mari de alimente bogate in vit k. Informeaza-te si cauta un medic bun, cu experienta in astfel de cazuri.
Olivia, citind reteto-povestile tale atat de frumos plamadite, mi-am amintit de emisiunile lui Radu Anton Roman- Dumnezeu sa-l odihneasca- acelasi stil literar(!) aborda si el, usor arhaic si delicios. Hai, sa fim sanatosi!
Am carti recomanate de Olivia de nutritie si medicina naturista pe care le vand cu discount semnificativ fata de preturile din librarii. contact: shania019@yahoo.com
http://viataverdeviu.ro/medicul-roman-mihai-alecu-crede-ca-sida-nu-exista/
Wow!
Draga mea Olivia,
te stiu demult, dar te-am descoperit acum. Cum suna asta? :)(Vorba ta!…) Mi se facuse brusc foame de ceva… si am intrat la tine pe pagina intamplator. Am descoperit mini-pizza care mi-au iesit de pomina, desi nu sunt fan pizza.
Apoi zic sa te mai “rasfoiesc” si iata cum am dat de o femeie ce miroase a anotimpuri si inima-i canta-n soare.
Iti multumesc ca ne dai suflu si simt, intr-o lume in care am cam uitat de noi. M-ai cucerit cu totul si nu pot decat sa-ti revin cu feedback-uri la retetele tale pe care abia astept sa le incerc. (Sunt o impatimita a gatitului si a mirodeniilor si gusturilor noi)
(Cel putin caju si migdalele le voi folosi in blender de acum inainte! Haha! 😀 )
Ma intrebam, cand ai avea putin timp, sa impartsesti mica ta rutina zilnica de skin-care. Ce produse folosesti, ce recomanzi, ce ai mai incercat… Personal incerc pe cat se poate sa renunt la produsele mass-market si cred ca bine fac, dar nu am recomandari solide. Indraznesc la tine sa te intreb.
Te saluta cu multumiri, ganduri parfumate si prietenie noua,
Ioana Andreea.
Olivia, am tot citit acest blog, in prima faza cu entuazism si bucurie, fericita ca exista astfel de bloguri, menite sa ne ajute sa cunoastem, sa invatam de la cel ce ne delecteaza cu articole bine documentate si de la cei ce raspund cu propriile idei si experiente.
Totusi, ceva mi-e neclar, am observat ca promovezi un anumit unguent cu marul lupului, pe care mi l-am procurat, siderata fiind sa descopar ca este pe baza de untura de porc!! De asemenea, ne-ai impartasit ingredientele pe care le folosesti intr-o anume masca pentru par, bineinteles, fara nelipsitul galbenus de ou.
Nici eu nu mananc carne, de peste 2 ani, si asta in urma cartilor despre care si tu vorbesti si, in plus, datorita unei naturale si puternice convingeri personale.
Intrebarea mea este,( te rog nu mi-o lua in nume de rau, incerc doar sa inteleg) alegerea ta, de a nu manca produse animale, se bazeaza doar pe convingerea ca nu sunt menite pentru consumul uman? Asta include implicit, crutarea vietii lor, sunt de acord, dar cum ramane cu untura de porc pe baza caruia este facut acest unguent? Animalul este sacrificat in prima faza, ma gandesc, nu? Deci, se numeste ca este folosit pentru scopurile noastre proprii si egoiste, mancat sau nu! A-ti unge pielea, care apropo, este ca un burete, teoria-cauza a efectului de evitare a cosmeticelor pline de substante chimice pentru sanatate, cu grasimea unui animal inseamna fix a te folosi de el! A-l folosi in scopul tau propriu.
M-as bucura sa ne asumam responsibilitatea pentru ceea ce spunem, pentru ceea ce invatam pe altii, sa demonstram veridicitatea comportamentelor noastre si sa recunoastem, ca nu suntem perfecti, ca din greseli invatam si dezvoltam un anumit simt al proportiei…
O seara frumoasa!
Ce ospat!
http://www.dearfruitsmile.com/ro/plant-based-living/vegetarian-or-omnivore-part-one/
Draga Olivia,
Am incercat in weekend carpaccio de rosii cu patrunjel si busuioc, steakul de hribi cu piure de spanac si marul Evei.
Iti multumesc pentru aceste delicii delicioase.
Cuvantul care le descrie cel mai bine este supercalifragilisticexpialidocious!
O zi fermecata,
Ancuta
Ce ma bucur! Sa-ti fie de bine! 🙂
Pt.cei ce sunt raw pot oferi cartile
“”Terapia naturista””
“”Tratamentul bolilor prin legume,fructe si cereale””
verona.petrescu@yahoo.com
In acest moment crema Marului Evei e gata, iar merele sunt la fezandat… surpriza mea pentru Teuta si sotul meu.
Pot declara de pe acum ca este un desert D I V I N.
Multumesc frumos.
Sunt cu ochii pe tine 🙂
O zi minunata iti doresc!
Cristina
[…] by a desire to try a recipe I had on my list for a very long time. I got the inspiration from Olivia Steers blog and just made it my […]