Mari așteptări trebuie c-ați avut de la ospățul de trei zile, promis de cu vreme înainte… și grea răspundere se apleacă asupra umerilor mei, să vă mulțămesc dorințele…
Am fost tot hoinară, departe de casa, și așteptarea domniilor voastre, știu, s-a tot prelungit mai mult decît s-ar fi căzut. Așa că, de-s pribeagă prin Amsterdam, nu mai importă! Simt că dorința cetitoarelor e prea mare pentru a o lăsa mereu neostoită, deși-i trecut bine de miezul nopții…
Sssst… e lucrare de mare taină socul…Pare pașnic și zglobiu cînd îl vezi cum își scutură așa vesel florile albe, ca o fată bălaie – zulufii desfăcuți de-un vînt moale… Mai pare – nu-i asa? – că s-a prins într-o horă strînsă cu toate suratele sale, gătite cu șorț alb, tivit pe margine cu fir galben, de mătase … ce joacă cu răsuflarea întretăiată, duminca luminată, într-o poiană cu iarbă, necălcată de picior de om…
Hmmm, ce parfum de sărbătoare umplea casa, de fiecare Paști si Crăciun… Parfumul cozonacului cu mac și cu nucă… Cald și plin de înțelesuri, ca o vorbă blîndă de-a bunicii, cufunda casa, statornicindu-se ca un împarat pe tron și se insinua apoi în fiece ungher. Celelalte armome păleau pentru mine și se lăsau dominate de singurul miros ce persista pînă noaptea tîrziu, poate chiar și pînă a doua zi dimineața… Citeste mai mult »