Dapăi daca nu v-o fost îndeajuns de limpede pînă amu’, apăi aflați dumneavoastră că fauritorii de snoave  iscusiți se pot cuibari mulțămiți – fără alte pretenții – în chichița suflețelului meu. Cine m-o fermecat, m-o fermecat dară mult și bine, trimițînd cu poștalionul electronic snoave alese, cu regionalisme drese.

Din tăte cît’e s-or scris, tri muieri cu sufletul dulce ca mierea și vorba mîngîietoare ca a bunicii mele mi-or adus atîta mulțămire, picurîndu-mi în urechi povești minunate, de ele inventate, că amu’s gata să le dau ce le-am făgăduit: o masă raw-vegană, preț de două ceasuri pline, ăst timp să povestim că ce și cum despre tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. C-am zîs alta, la început, ș’amu’ m-am sucit și zic că-s tri izbîndătoare, iară nu numa’ una, să nu vă fie cu bănat. Io mi-s singură hotarîtoare aci, data ailantă hotărî-vor alții!

Maria Hărăbor, Speranța Zamora și Oana Pelea sunt alese dintr-alese: una m-o facut a rîde cu  pohtă, alta m-o făcut a plinje încetișor, iară alta m-o făcut iar a pricepe că cîtu-i de bună cumpătarea. Mulțam, dragelor, că tare bine mi-or picat snoavele voastre! Să-mi trimeteți negreșit, tot cu poștalionul electronic, numerele voastre de telefon, să ne punem cap la cap îndeletnicirile și nevoile, să vedem care o fi zîua aia dintre tăte în care ne putem întinde la vorbă tuspatru.

Iacă amu poveștile fermecătoare, spre desfătarea tuturor!

1. STACANA CU GULER  DE BERE DIN MALȚ DAT’N FERBERE, de Speranța Zamora

“D-apăi bine îi şede călătorului cu drumu, da’ şi mai bine îi şede pe drum cînd are stomacele plin…

Aşa mă chinuia un gînd, pe cînd mă aflam în poştalionul care nu făcea mai mult de trei ore trecute de jumate de la Ploieşti la Bucuresciu luminat. Şi fiincă dis-de-dimineaţa mă dichisisem cu basmaua de mătasă, aceia pă care o port cu fală în mai toate zîlele de duminecă, la biserică, şi eşisem din casă răpejor să nu pierd bucuria de a mă transporta pînă la Capitală într-o asămenea viteză. Am îmblat mai bine de două ore pîn la pripasul de la jumatea drumului, cînd s-au făcut schimbarea bidiviilor, dară a fost făcut pe atâta grabă de n-am avut timp nici de a da pe spate butelca cu apă. Apoi, ne-am continuat drumul pîn-n inima Capitalei, unde, la Foişoru de foc ne-am opritu. Acolo era puhoi de lume, cum nu îmi mai văzuseră ochii. Am intrat în cârciuma lu nea Nae beraru, unde aveam cunoştinţă că e şi Tanţa mea!

Cum s-o găsesc pe Tanţa, însă?? Mi-am aruncat privirile peste mesele înţesată dă oameni, şi colo, tocmai în fund, îi văd pălăria pe care i-o dădusem dă ziua ei, ce o garnisisem frumuşel cu cipcă azurie. Dânsa era trasă la faţă mai obosită decât mă aşteptam să o găsăsc. Sărutând-o, i-am mărturisit:

– Vai, Tanţo, ce de viteză am trebuit să suport. Să fac eu atâta drum în doar trei ore!

– Ehei, pă vremea când mi-eram fată mare, nici nu visam la aşe ceva. Ce să mai! Da’ haide numa’, să-mi spui cu ce vrei să te-nfrupţi. Adu acilea, nea Nae, berea matale aia cea mai faimoasă şi aruncă şi vro cinci mici din ăia de-ai matale! Să se înfupte din asemenea minunăţii de bucate şi surata mea!

Moş Nae ne-a adusu mie şi soru-mii câte o stacană de bere caldă. Am dat-o pe gât cât ai spune “peşte”, mirîndu-mă nespus de mult de gustu’ amărui şi înţepător deopotrivă.

– Da’ cum se face berea asta? îl întreb, vroind să cunosc dacă trebuie cine ştie ce meştesug sau poate vr’o pricepere anume s-o trebui ca să reuşesc şi eu asemenea bunătate de băutură.

– D-apăi dragă don’şoară, nu-ţ trebe multe lucruri: neşte apa – cam cinşpe litri, un kil malţ dă orz, un kil dă porumb boabe, 600 grame zahăr, zăce grame dă frunze hamei şi patruj de grame dă ţaic dă bere. Se fierbe malţu şi porumbu în apa pe care ai pus-o binişor la foc mare. După patru ore să adaugă hameiu pus într-un chindeu, să fierbe douăj de minute după care să aruncă. Se toarnă cu grije berea în alt vas, să aruncă cu atenţie şî zahăru’ peste, iar când s-a răcit la treij dă grade se pune ţaicu şî se amestecă bine. Să lasă cam două zîle la răce, în pivniţă. Apoi să trage în sticle, se dopuieşte şî se leagă peste dopuri cu tifon sau şfoară şî se dă la rece. Să poate be după o zî.

– Saru-mîna Moş Nae. Apoi, nu-i greu deloc procedeu Tanţo! Tare mi-i teamă că oi face-o când mă întorc acasă.

– Să faci Speranţo, să faci! Şi să nu uiţi să împarţi şi la alţii, că tare m-oi bucura. Ţi-aş face numaidecît o vizită, să ştiu numai că ai neşte bere în pivniţă, şi-s la tine!

Şi uite-aşa mi-a fost dat de la Dumnezeu să ajung să fiu vizitată de soru-mea, nu pentru a mă vedea şi a o vedea, ci pentru a se ghiftui din berea mea, pe care dă atunci, o fac în orişice ocazie. Şî uneori, când mi-i doru’ mai mare, mai dau pe gât o stacană cu bere şi-m amintesc de păţania vizitii mele la Bucureşci”.

2. BORȘ RECE DIN LINGURĂ DE LEMN, de Maria Hărăbor

“Un ostaş se întoarce de pe front, pribeag, obosit şi flămând de ar fi mâncat ceva şi cu ochii. Şi cum se făcuse sară deja, hotărâse să înnopteze la o căscioară oarecare, că oameni buni şi darnici i-au fost daţi să întâlnească de pe câmpul de bătălie şi până acum. Ciocăneşte la uşa unei case de gospodari şi îşi cere iertare şi îngăduinţă să-şi odihnească mădulare în această noapte în locuinţa lor. Oamenii bătrâni şi primitori l-au lăsat să doarmă în odaia lor pe bietul soldat, dar între timp au început să se dea cu spatele la gard, ba că-s săraci, ba că-s bătrâni, singuri, amărâţi şi i-au spus clar, că de ospăţ nimic nu au. Soldatul fiind un om înţelept, se uită cu ochii lui de vultur în jurul său, însă casa arăta a casă de gospodari şi îşi zise în sinea lui: „Or avea ei oleacă de ceva prin beci, că doar nu văd să se dărâmă casa pe ei de foame!” Îi cere bătrânei un fund din lemn, o răzătoare şi le spune bătrâneilor că în seara aceasta vor savura un borş rece din lingură de lemn. Bătrânii se uită încurcaţi unul la celălalt şi ridică din umeri pe rând, între timp bravul soldat începe să-i ceară gospodinei câte ceva în timp ce depăna poveşti şi povestioare de pe câmpul de luptă:

– Mătuşică, o oală mare ai?

– Da, să trăieşti, soldăţelule!

Tânărul aşeză cu grijă oala pe masă, puse lingura de lemn în ea, şi continuă să le ceară câte ceva bătrâneilor, povestind despre luptele cu duşmanii:

– Moşulică, da’ în beci acolo, aveţi în ulcică nişte borş acru?

– Da!, răspunse uncheşul răspicat.

– Mătuşică, da acolo într-un colţ într-o lădiţă cu nisip sau atârnat cu capu în jos de grindă, ai găsi mata: un dovleac, o varză, o sfeclă roşie, o ţelină, câţiva morcovi?

Şi până să se dumirească baba şi moşul, tânărul le ceruse tot ce avea nevoie pentru borşul lui magic de lingură de lemn. 

Între timp el le-a spălat, le-a dat prin răzătoare, le-a aruncat în oala în care stătea atât de solitară lingura de lemn, a pus şi borşul, apă şi a asezonat cu sare şi pătrunjel, iar la final a amestecat şi gustat cu lingura de lemn. S-au aşezat la masa de lemn din mijlocul odăii, la lumina unei lumânării care te ajuta abia să distingi silueta persoanei pe care o aveai în faţa ta  şi au savurat toţi trei câte o strachină de borş de lingură de lemn fără să respire. La final baba se uită la moş cu ochi de soacră şi-l ghionteşte să-l întrebe pe tânăr:

– Dragu’ moşului, da’ lingura de lemn când o putem mânca?, spuse moşul printre dinţi, mai mult rânjind.

– Păi, lingura o puteţi mânca abia mâine, are nevoie de o noapte ca să fie mai suculentă!, îi răspunde băiatul puţin îmbujorat.

Aşa s-au culcat cu burţile sătule, tânărul a plecat la ceas de ziuă, iar cum o fi terminat bătrâneii zgârciţi ciorba de lingură de lemn, nu se ştie, cert este că omul înţelept scoate apă şi din piatră”.

3. SUFLETUL LECUIT, de Oana Pelea

 “A fost odată ca-n poveşti, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, o aşezare de oameni cinstiţi şi buni, care-şi duceau viaţa curată şi bineplăcută în faţa Bunului Dumnezeu pe vârful unui deluşor de la poalele munţilor. În Satul Luminat, căci aşa-l numeau locuitorii săi, fiindcă era mereu însorit, pe Uliţa Înfundată, locuia o fată frumoasă pe nume Florentina. Era orfană şi-şi rânduia viaţa singură de când avea 14 ani, atunci când plecase la Dumnezeu bunica ei cea dragă, care  avusese grijă de ea de când era micuţă. Măicuţa îi murise la naştere, iar de tată nu ştia nimic. Casa Florentinei era ultima pe uliţă, ascunsă chiar sub poala deasă şi ocrotitoare a Pădurii Vechi, departe de toate celelalte case săteşti.

Cea mai apropiată vecină era Tanti Vera, o femeie mică de statură, mai mult lată decât înaltă, de părea mai uşor de sărit decât de ocolit. În spatele nasului foarte cârn şi al ochilor mici şi cenuşii, rotunzi şi iscoditori, se ascundea un suflet rău şi stingher. Fată bătrână şi acrită de viaţă, singură pe lume, fără nici o rubedenie, era cea mai cea mai avută şi mai simandicoasă săteancă. Era aşa de rea de gură, încât oamenilor le era frică de ea şi deşi nimeni nu o plăcea cu adevărat, toţi îi făceau pe plac.

Tanti Vera o ura din toată inima pe Florentina. Îi purta pică fiindcă era frumoasă şi deşteaptă, tânără şi iubită de toţi sătenii.
Bunica fetei fusese vraciul satului, o femeie cu o credinţă nemăsurată în Dumnezeu şi binecuvântată cu darul vindecării. Veneau la dânsa, ca să-i lecuiască, oameni din toate colţurile judeţului, ba chiar şi mai de departe. Mereu postea şi se ruga şi niciodată nu pusese gura măcar pe carne sau ouă. Iubea animalele la fel cum iubea oamenii şi mereu îndemna pe toată lumea să renunţe la ticălosul obicei de sacrificare a bietelor animale, încercând să-i înveţe să mănânce numai legume şi fructe, seminţe şi nuci şi mai ales să le mănânce vii, aşa cum le lăsase Bunul Dumnezeu pe pământ, mai mult crude decât perpelite pe foc. Niciodată nu vorbise sau făcuse cuiva vreun rău şi oamenii o iubeau din toată inima, chiar dacă n-o ascultau mereu şi mai tăiau câte-un miel sau vreo gâscă în zile de sărbătoare. Fusese jale mare în tot satul când murise Lelea Floare, brusc şi neaşteptat, sub un copac doborât de o furtună.

Florentina îi moştenise şi darul şi cunoştinţele în prepararea licorilor vindecătoare, dar din cauza răutăţii nemăsurate a lui tanti Vera, oamenii îşi făceau cu greu curaj să o caute, aşa că Florentina ducea o viaţă cam singuratică, lipsită de oameni, dar bineplăcută în faţa lui Dumnezeu. Singurele ei amărăciuni erau stricăciunile provocate de tanti Vera grădinii ei pline cu plante de toate felurile, la adăpostul meschin al nopţii. Mereu distrugea câte ceva din gospodăria fetei şi arunca cu nisip peste fructele şi legumele puse vara la soare, la uscat, atunci când Florentina pleca în pădure, să adune miere şi fructe sălbatice. Florentina mânca numai hrană vie, negătită, aşa cum o învăţase bunica ei şi, deşi avea multe animale propăşite pe lângă casă, singurul folos pe care-l avea de la ele era dragostea cu care o înconjurau.

 Într-o zi de toamnă târzie şi friguroasă, întorcându-se din pădure, unde fusese după apă la Izvorul Sfânt de la rădăcina Stejarului Bătrân, Florentina dădu pe cărarea întortocheată, care pornea dindărătul casei sale spre izvor, de tanti Vera, întinsă pe jos, gemând şi plângând de mama foclui. Văzând-o pe fata însoţită de doi câini mari că se apropie, începu să strige şi să blesteme cu o ură nemăsurată.

-Arzăte-ar focul de vrăjitoare! Ptiui diavole, pieri şi de mine nu te apropia!! urlă ea cu năduf şi deznădejde către fată.

-Ce-ai păţit, tanti Veră? întrebă Florentina, clătinând uşurel din cap.

-Mi-ai făcut boscoane, ai legat vrăji pe drumeag, ielă nenorocită ce eşti! Du-te, piei la dracul din care-ai ieşit! strigă femeia întărâtată şi scuipă către fată.

O clipă, o fărâmă de secundă doar, fata simţi un imbold să lase femeia prăbuşită în spatele casei sale să moară singură şi îngheţată, aşa cum merita, dar se scutură repede de gândul cel rău şi purcese către aceasta cu gândul să vadă ce putea face pentru ea. Tanti Vera alunecase şi căzuse pe poteca îngheţată şi avea piciorul drept rupt aşa de rău, încât oasele străpunseseră carnea şi dresurile şi se ridicau acum însângerate către cer.

-Să nu te apropii de mine, diavol mic! urlă femeia încercâd să se tragă departe de fată, dar înfrântă de durere se chirci, părând dintr-o dată mult mai mică decât era în realitate.

Florentina chibzui cu grijă ce avea de făcut. Nu putea să care femeia singură, fiindcă era aproape de trei ori cât ea, trebuia să cheme ajutor. În mintea ei încolţi o idee. Nu vroia să cheme oameni în ajutor. Parcă împinsă de Dumnezeu, ocoli rănita care o blestema cu glas din ce în ce mai firav şi merse în şură, unde găsi o legătură de lemne adunate la un loc cu nişte frânghii înodate. Era targa cu care oamenii-şi aduceau bolavii ce nu se puteau ţine singuri pe picioare, la bunica sa, să-i lecuiască. Legă cei doi câini, care mereu o însoţeau, la targă şi se întoarse pe potecă, la tanti Vera. Aceasta leşinase de durere, uşurând munca fetei. Cu greu reuşi Florentina să rostogolească femeia cea grea pe targă şi cu greu reuşiră cele două animale să urnească targa.

-Hai Lupule! Hai Codrule! Haideţi vitejii mei! Trageţi, trageţi tare, îi îmboldea fata cu blândeţe. Câinii se opinteau din greu, împingându-şi piepţii puternici în faţă. Reuşiră cu ajutorul Bunului Dumnezeu să târască femeia în casa fetei. Florentina pregăti pe podea, lângă cuptor, un pat din pilote moi, pe care aşeză aşternuturi curate şi rostogoli femeia pe el. Curăţă rana din care sângele începea să izvorască acum cu putere, din cauza căldurii blânde din casă. Când vei momentul să împingă oasele la loc, femeia se trezi cu un urlet înfiorător şi apoi leşină din nou. Parcă ştiind că trebuiau să-şi ajute stăpâna, câinii începură să latre cu putere, acoperind zgomotul. Florentina obloji rana aşa cum o învăţase bunica sa şi apoi spuse o rugăciune. Se apropia seara cu paşi repezi. Fata petrecu noaptea la căpătâiul bolnavei ţinând post şi rugându-se.

În prima zi, tanti Vera o blestemă şi o ameninţă într-una. Imagina cele mai cumplite pedepse şi i le repeta fetei fără oprire, iar şi iar, înflorindu-le şi făcându-le mai groaznice de fiecare dată. Nu vrusese să pună gura pe nimic şi o blestema pe fată, privind-o cu ochii săi răi şi străpunzători, ori de câte ori acesta încerca să-i umezească buzele arse, cu apă curată.

A doua zi începu fierbinţeala. Ardea ca şi cum gurile iadului scăpărau pe ea, se foia şi gemea într-una şi bolborosea, fără şir, cele mai cumplite lucruri auzite vreodată de curata fată.

Florentina postea şi se ruga.

A treia zi rămase doar fierbinţeala. Femeia  nu se mai mişca deloc, singurele semne care mai trădau viaţa din ea erau roşeaţa nefirească a obrajilor şi pieptul care se ridica şi cobora iute.

Fata umezea buzele femeii cu o fiertură din plante numai de ea ştiute. Cu greutate şi migală reuşea să facă femeia să mai înghită câte o gură. Continuă postul şi rugăciunea. Noaptea se aşeză grea pe umerii ei şi adormi mai adînc ca niciodată.

-M-ai scăpat din ghearele dracului, auzi ca prin vis fata vocea stinsă, dar limpede a lui tanti Vera.

Tresări şi se ridică în capul oaselor. Era dimineaţa celei de-a patra zile. Soarele care răsărea, smălţuia cu o lumină caldă, intrată prin cele trei ferestre curate, încăperea frumos rânduită.

-Ce frumos e la tine aici, zâmbi femeia parcă pentru prima dată în viaţa ei.

Florentina nu zise nimic. Parcă se temea să nu strice o vrajă. Tanti Vera se înfioră.

-Am fost aproape moartă. L-am văzut pe Cel Rău. Atârnam pe marginea prăpastiei cu foc şi el ma trăgea de picioare înăuntru. Doamne cum mă ardea strânsoarea lui!!

Femeia începu să tremure şi să plângă.

-Dar tu mă ţineai de mâini şi-mi zâmbeai. Vedeam buzele tale că-mi grăiesc, dar nu auzeam nimic. Şi totuşi, ştiam că n-o să-mi dai drumul. Ştiam că o să mă tragi înapoi la viaţă. Dumnezeu să te binecuvânteze, copilă. Iartă-mă! Iartă-mă pentru nemernicia mea! Cât de ticăloasă am fost cu tine!! Putei să mă laşi să mor pe potecă, acolo. Meritam judecata ta!

Femeia luă mâinile fetei şi i le sărută. Florentina îşi trase mâinile şi-i răspunse cu blândeţe femeii.

-Eşti iertată tanti Vera. Iar judecata e numai şi numai a lui Dumnezeu. El e singurul care are dreptul ăsta. Ce-a fost a fost. Acum să ne pregătim ceva de mâncare. Postul nostru s-a încheiat. Hrana vie, lăsată de Dumnezeu pentru folosinţa noastră, e cel mai bun leac. Iar bărcuţele cu bunătăţi o să te vindece şi pe matale de toate cele, zise fata zâmbind misterios şi ridicându-se, purcese de-şi spălă mâinile şi faţa, apoi pregăti felul ei preferat de mâncare. Tăie perjele în două şi îndesă în jumătăţile apărute câte un miez de nucă, o alună de pădure şi două-trei stafide. Spălă mere şi pere, fierse un ceai şi aşeză masa bogată lângă tanti Vera.

-Să mulţumim, zise fata şi, plecându-şi capul, spuse o rugăciune simplă, dar pornită din suflet.

Târziu aflară sătenii de toate aceste întâmplări. Hrana vie şi viaţa simplă şi curată, dusă alături de Florentina de tanti Vera în timpul necesar vindecării trupului, îi vindecară acesteia şi sufletul de răutate, lucru ce produse mare mirare între sătenii care-i ştiau năravul urât. Florentinei îi merse vestea până departe, aşa încât oameni din toate colţurile ţării ajunseseră să o caute. Tanti Vera îi rămase credincioasă alături şi, atunci când Florentina ajunse soaţă şi mamă, căpătă şi familia pe care nu o avusese niciodată.

Şi-am încălecat pe-o şa

Şi v-am spus poveste-aşa…”

FOTO VIA 1,  2, 3, 4

 

60 comentarii la “Tri’s izbîndătoare!”

  1. Tery says:

    Felicitari fetelor!!!Sunteti norocoase si e o onoare sa o intalniti pe Olivia,va fi o experienta pe care sunt convinsa ca nu o veti uita!:)

  2. Irina Stoian says:

    Tare frumoase suflete!
    Sa traiti si sa va bucurati de “premiu”,cit pentru toata “ostirea” blogului!:)

  3. CICI says:

    Felicitări din toată inima! Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să ne înclinăm în fața acestor cuvinte spuse cu tâlc, umor și multă dăruire! Îmi plac poveștile interactive-pot scoate ce-i mai bun și mai frumos în sufletul unui om. Bravo, Oana! Am lăcrimat ceva la istorioara ta. Așa, ca în copilărie…Păcat că nu am și eu darul povestirii-tare mi-ar fi plăcut să vă cunosc!
    Dar mă mulțumesc să vă însoțesc și eu cu multe gânduri bune la acea întâlnire magică la ceas de seară cu Olivia.
    Cu drag,
    CICI.

  4. CICI says:

    Oare fata cea blândă, frumoasă și tămăduitoare a bolilor sufletești și trupești din povestirea Oanei să fie Olivia? Că mie-mi pare că a scris această istorioară cu sursă de inspirație concretă. Dacă-i așa, încă o dată bravo draga noastră Oana Pelea!

  5. mira says:

    Felicitari din suflet castigatoarelor. Apreciez ca fiecare povestire are un mesaj pentru noi. Bravo!

  6. Ade says:

    Superb!
    Felicitari!

  7. anamaria says:

    Bravo fetelor! Sunteti minunate.

  8. Madalina says:

    Minunat! FELICITARI!!!

  9. Mocanu Simona says:

    Foarte frumos! Multumesc ca am avut ocazia sa le citesc.
    Simona

  10. Angela says:

    Foarte frumoase povestile! Felicitari si la mai multe!

    De unde putem lua taic da bere ?

    Si zaharul se poate inlocui cu altceva ? Sa zicem miere ?

  11. viki says:

    absolut minunat!
    dar sa va spun ceva si mai minunat pentru mine!ieri mi a venit HUROM ul!uraaaaaaaaaaaaaaa!si e cel 400,ultimul model!
    am si pus o de un sucusor inca de aseara,de morcov si mar ca am uitat de telina ca,de,sunt la inceputuri de raw:
    apropo de inceputuri..poate cineva sa mi recomande un blender bun la un pret mai normal caci de vitamix nu ma pot apropia acum..
    multumesc mult!

    • roxana says:

      Incearca Kenwood FP 320 (sper sa nu gresesc) Are 1000W. Eu il folosesc cu succes de vreun an aproape zilnic. Are si mixer cu cana de 1.5 l, si risnita pentru seminte, si cana pentru sosuri – cu lama S; foarte buna cand ai de mixat cantitati mai mici

      Mai are inca ceva acareturi, care mie nu prea mi au trebuit. E un robot de bucatarie, nu doar un mixer. Si il gasesti undeva la 250-300. Decat sa dai 900 pe un Philips (care nu cred ca face multe in plus), mai bine pui bani deoparte pentru un Vitamix sau Blendtec. Si pana atunci, Kenwood-ul face treaba

      Sper sa ti ajute

      Roxana

    • anca says:

      Buna, poti sa-mi spui de unde ai comandat storcatorul?
      Multumesc.

  12. Anki says:

    Foarte frumos! Felicitari fetelor, sunteti foarte talentate. Multumesc voua si Oliviei, ca mi-ati dat ocazia sa va citesc.

    Si, ma bucur pentru tine, Olivia, pentru ca vei avea ocazia sa le cunosti pe aceste fete sensibile si inzestrare cu har. Cred ca tocmai se implineste o vorba veche ‘Cine se aseamana, se aduna.’ Privind de departe, de aici de la mine, imi vine a spune asa, ca-n Casablanca: ‘ this is the beginning of a beautiful friendship’ 🙂

  13. IULIA R. says:

    Superbe povestirile ! Felicitari Oliviei pentru initiativa si fetelor pentru reusita !

  14. alina says:

    Felicitari!Povestioarele voastre mi-au mers la inima si mi-au facut ziua mai frumoasa.

  15. Maya s says:

    Felicitari ,thank you for sharing! Maya S.

  16. mirel says:

    Felicitari pentu aceasta initiativa minunata care se pare ca s-a lasat cu roade
    Am o intrebare, daca nu-i cu suparare.. Nepotelul meu in varsta de 4 ani a devenit foarte agitat, nervos si plange din orice(nu cred ca este vorba de rasfat pentru ca nu era asa inainte), citind acest blog ma duce cu gandul la o carenta de vitamine, minerale. Va rog daca puteti sa-mi spuneti si parerea dv. Va multumesc

  17. ana says:

    Olivia,
    Poti sa imi spui ce ulei folosesti pe fata in locul cremelor din comert?

  18. Lisa says:

    Felicitari fetelor! Foarte frumoase povestioarele! Oana Pelea, te iubesc surioara draga! Ceva ceva tot s-a indeplinit. Cand citeam poveste mi-o imaginam ca se intampla la mamaie Ghinta, draga de ea! Olivia iti multumesc! Felicitari!!!!!!!!!!

  19. Intodeauna este o placere sa citesc acest minunat blog.

  20. viki says:

    multumesc roxana!
    multumesc ana!
    saptamana viitoare cumpar

  21. Mari says:

    Off…eu nu inteleg cum medicii pot sa aiba pareri atat de contradictorii…daca pot sa spun asa,l-am urmarit pe domnul doctor Calin Marginean vorbind despre lapte si produse lactate si explicatiile dumnealui ma convinsesera sa scot laptele din alimentatie…gasesc astazi pe net parerea unui medic nutritionist…
    http://www.realitatea.net/medic-nutritionist-10-lucruri-pe-care-ar-trebui-sa-le-stii-despre-lapte_941427.html

    Si nu mai stiu ce sa cred, sunt total bulversata…

    • Me says:

      Pentru mine, Mihaela Bilic nu reprezinta o “persoana avizata in materie” in ciuda formatiei ei. Calin Marginean – da.

      • Irina Stoian says:

        Si pentru mine ,Mihaela Bilic e un cal troian…tocmai de aceea si declaratiile ei sint contradictorii.
        In afara atitudinii violente care o domina,in lipsa de argumente reale(vezi emisiunile lui Robert Turcescu in care au fost invitati ea si veganul dr.Virgiliu Stroescu), rezultatele ei ca medic nutritionist sint indoielnice-vezi povestea de sanatate a pacientei ei ,Teo Trandafir,la citiva ani de la slabire.

  22. Otilia says:

    Felicitări pentru blog!Olivia,probabil s-a mai scris și nu am fost pe faza,spune-mi te rog cum imi rezolv anemia.pupici si multumiri.

    • Mari says:

      Otilia, redau mai jos informatiile pe care le-am cules eu de peste tot…privind remediile pentru lipsa de fier:
      – Nectarul Oliviei
      – secara, smochine, spanac, migdale, mure, ovaz, partunjel, porumb, fasole, curmale, masline, coacaze negre
      – Regimul recomandat de dr. Laza: polen, propolis, pastura, sucuri, cruditati, etc,
      – Algele Dulse sunt plantele cu cele mai mari cantitati de minerale din lume,se pare.
      – Semintele de susan integral, pe langa faptul ca sunt bogate in calciu au si aproximativ 1.3 mg de fier intr-o lingura de seminte . O cana de lapte de migdale consumat zilnic sau la doua zile, va va improspata si fierul din organism.
      – Se stie despre curmale ca au o doza naturala de fier, usor asimilabil.Nu mai stiu unde, am citit ca 25 de grame de curmale, mancate zilnic sunt suficiente pentru a satisface nevoia de fier a organismului
      – Germenii si vlastarii, in special cei de lucerna si floarea soarelui
      – Toate plantele cu frunze verzi sunt bogate in fier -patrunjel, papadie…
      Spirulina, Chlorella ,semintele de dovlceac germinate sau uscate, quinoa, lintea incoltita sau gatita, rodiile, sfecla rosie.

      Absorbtia fierului este diminuată de cafea, ceai, antibiotice, magneziu si calciu
      Sanatate!

  23. Cristina says:

    Foarte frumoase povestile! Felicitari!!!

  24. Otilia says:

    Vă multumesc

  25. Otilia says:

    Mulțumesc

  26. gina says:

    Bună! Se spun multe lucruri utile mie si bebelusului meu! Nimic nu e întâmplător si îmi pare bine ca întâmplarea m_a făcut da ajung sa citesc aici….mulţumesc tuturor. Mai sus s_ă menţionat de un robot de bucatarie si as Vr si eu mai multe detalii despre el si dc se pot face supe creme de legume sau de brocoli si dc ne poate da cineva o reţetă pt bebe in acest sens. Mulţumesc si multă sănătate!

    • Marina N says:

      Gina, cred ca ar fi foarte util sa ne spui varsta puiului tau ca sa te poata sfatui fetele mai la obiect. Pentru supe-creme cu siguranta poti folosi un blender. O sa gasesti pe blog multe informatii despre ceea ce mananca cei doi baieti ai Oliviei.

  27. daniela says:

    Buna, fetita mea de 4 ani este ragusita nici nu poate vorbi,a fost racita si i-am dat miere cu propolis si laptisor,cataplasme cu varza pe piept si ceaiuri cu ciubotica cucului,sovarf si potbal.Aseara i-am pus la gat si am dato pe gat cu tinctura de propolis, a dormit asa toata noaptea dar dimineata era la fel. Va rog sa nu ignorati acest mesaj. multumesc

    • anca says:

      Buna, cred ca ai facut foarte bine, probabil ca mai dureaza inca vreo doua, trei zile pana-i trece, daca mananca da-i un catel de usturoi in fiecare dimineata, este antibiotic natural si omoara microbii,eu ii dau fetitei mele cu miere si ii place, va doresc sanatate.

      • daniela says:

        sarut mana

      • daniela says:

        Se poate inghiti ca atare catelul de usturoi,sau trebuie maruntit? Din cate stiu ca sa fie eficient ar trebui sa il maruntim, iar combinatia de usturoi pisat cu miere nu mi se pare prea atrgatoare pentru un copil.Intreb si eu pentru ca incerc sa gasesc variante de a-i administra zilnic usturoi piticului meu de 3 ani.

        • Anca says:

          Eu ii dau intreg si cu miere iar ea il mesteca, poti sa il dai cum crezi fiimea mananca orice, poti sa-l maruntesti, dar sa nu-i dai mujdei, poti da-i faci o pasta cu avocado si rosie, sanatate.

  28. anca says:

    Buna Olivia, fetelor, am si eu o intrebare, stiu ca o sa fie ciudata.
    Daca multe mame se plang de copii lor ca nu mananca, eu ma plang ca mananca prea mult, imi este frica pentru ca stomacelul ei, corpul ei nu are timp sa se curete, sa respire, mananca in continuu de dimineata pana seara, termina ceva de mancat si vine spunandu-mi ca-i este foame.
    Olivia, este normal sa manance incontinuu?
    Ieri cand am venit de la cresa a mancat 2 banane intr-o clipa, a ajuns acasa a mancat o cana de nuci cu miere, dupa aia ceapa verde, morcov, marar, cirese, caise, asa una dupa alta dupa care
    -Mami mi-e foame!
    Ce sa fac?
    De exemplu duminica o durea burtica de cat mancase, dar nu ,ei ii era foame.

  29. anca says:

    Am uitat sa spun, la cresa mananca gatit, deci consistent ciorba, felu doi, paine, acasa nu-i mai pot da asa ceva pentru ca incerc sa curat organismul.
    Astept raspuns, multumesc.

  30. Dianka. says:

    Buna scumpa Olivia si dragi fete! Am o mare rugaminte: mi s-au depistat 2 chisturi la sinul sting, daca stiti vre-o metoda naturista va rog sa ma ajutati. Eu nu maninc carne si brinza, doar rareori peste, oua, dar nu ma pot abtine de la dulciuri (stiu ca e rau).
    Mersi anticipat .

  31. Angi says:

    Buna Olivia,
    Am o mare rugaminte…imi poti spune daca plitele cu inductie sunt ok sau ne afecteaza mai mult decat cele pe gaz?
    Din pacate mi s-a stricat aragazul si sunt nevoita sa-l schimb si oricat mi-as dori sa mancam cat mai raw..familia isi mai doreste cate ceva preparat si termic.
    Am tot cautat pe internet si nu am gasit pareri pro/contra plitei cu inductie.
    Ma poti ajuta cu un sfat referitor la ce varianta sa aleg?
    Multumesc frumos!

    • olivia says:

      Cele cu inductie dau un cîmp electro-magnetic puternic, periculos pentru gospodina ce gateste în picioare linga el si dezastruos pentru mincare. As merge pe gaz, sa fiu in locul tau.

      • Angi says:

        Buna Olivia,
        Iti multumesc tare mult pentru raspuns.
        Banuiam eu ca nu ar putea fi prea ok undele electro-magnetice.
        Voi alege varianta pe gaz.
        Multumesc frumos!

  32. Miha says:

    Felicitarile mele fetelor care au scris aceste povesti minunate!

  33. Miha says:

    Anca,
    Si eu am aceeasi problema ca si tine: copilul meu ar manca intr-una, daca ar fi dupa el; nu e normal,pentru ca stomacul trebuie sa se mai si odihneasca,sa digere ce-a mancat; al meu tipa cat il tine gura ca vrea: “bana”,”baba”=banana;”bu”=biscuite; “apte”=lapte; “mai”=mar,papa.”pine”,etc…………

  34. Miha says:

    Pe puiul meu il doare mai tot timpul burtica noaptea,dupa o varietate de tratam.date de medicii pediatri; eu incerc sa-i dau sa manance la program,dar cateodata mi se face mila cand cere si-i dau. Am incercat sa-i distrag atentia catre alte activitati placute lui,dar degeaba;singura solutie ar fi sa ies toata ziua la plimbare,dar si asa,in parc mai vede cate un copil mancand fel de fel de dulciuri si vrea si el.Of! Acum are febra in toiul verii…de ce a facut….nu stiu

    • olivia says:

      Puiul tau a facut febra in toiul verii pentru ca organismul lui a gasit cu cale sa scoata toata mizeria ce s-a strins in timp, de la medicamente, mincare procesata, poluare etc etc. Eu sa fiu in locul tau as arunca la cosul de gunoi toate medicamentele si as incepe sa-i dau ceaiuri expectorante, propolis, polen, miere, cătina, nectar cu verdeturi, sucuri de morcovi si sfecla. Mai incolo, cind i se va face foame, i-as da fructe, germeni de griu cu miere si nuca, salate de morcovi rasi cu maioneza de caju. Febra i-as trata-o cu cataplasme cu varza incalzita si zdrobita pe piept si spate, impachetari cu apa si otet (daca sare de 39), si ceaiuri de soc. Asta as face eu.
      Te imbratisez cu drag,
      O

  35. ana says:

    Olivia, ce stii despre dude? pe internet nu am gasit mare lucru si sunt tare curioasa in legatura cu efectele lor binefacatoare.exista un parc in cartierul in care locuiesc.acolo sunt vreo cativa duzi.am cules azi de dimineata o punga si sunt taaaaaaaaaare bune.sunt si eu de multi ani vegetariana, dar de cand am descoperit blogul tau (anul trecut) m-am indragostit si mai mult de acest stil de viata pe care tu il faci fff accesibil si usor de urmat.iti urmaresc postarile si tin cont de sfaturile tale. multa sanatate iti doresc tie si celor pe care ii ai aproape!! te pup

    • olivia says:

      Uite aici, un sumar al efectelor terapeutice ale dudelor:
      “Fructul dudului, numit dudă, agudă sau soroză, are culoare roşie, neagră sau albă, gust acrişor. Dudele conţin apă (83%), zaharuri (9,4%), acizi (0,95%), proteine (1,2%), grăsimi (0,6%), celuloză (2%), substanţe minerale (0,84%), vitamina C (50-199 mg la 100 g), provitamina A, vitaminele B1, B2, PP, acid folic. Valoarea energetică a dudelor este de circa 69 kcal la 100 g. În fitoterapie, se folosesc fructele şi frunzele dudului. Dudele au efect tonic, depurativ, antibiotic (bactericid) şi antiinflamator. Sucul extras din dude înainte de maturitatea deplină conţine 20-25 g acid citric la litru (care are efect bactericid). Acest suc se utilizează diluat cu apă pentru gargare contra anghinei, stomatitei şi aftei. Dudele coapte, fiind astringente, se folosesc în tratarea enteritelor şi enterocolitelor, combat constipaţia. Ceaiul dintr-o lingură de frunze de dud la 250 ml apă clocotită, băută în trei reprize, este indicată în diabetul zaharat şi pentru tratarea eczemelor. De asemenea, consumul de dude crude ajută la tonifierea musculaturii, fiind recomandat adolescenţilor şi sportivilor. La femei, dudele întîrzie apariţia ridurilor şi a cearcănelor, reduc riscul apariţiei nodulilor la sîni”.
      So, go for it!

  36. raluca says:

    Olivia fetelor ce ar merge sa-i dau baiatului meu pentru o tuse uscata zic eu de ceva vreme,in afara de propoolis,are 7 ani,nu reusesc sa io starpesc.i-am dat doar naturale.

  37. veroni says:

    Buna Olivia ,
    De unde cumperi seminte pentru germinat ??Folosesti seminte de lucerna sau cu ce pot fi inlocuite???
    Cu drag

  38. Dolha Diana says:

    Buna ziua,
    Olivia,te rog din suflet,unde pot gasi reteta pentru renumitul bors pe care tu si familia ta il beti in fiecare zi,sau ma rog..poate am inteles prost..dar am inteles ca este foarte bun pentru a-ti procura vitaminele B din aceste bors…te rog din suflet,te-am mai rugat pe site despre bors,pe facebook,dar niciodata nu mi-ai raspuns.Sau daca e cineva care stie de unde sa iau reteta…Multumesc tare mult!Pupici

Raspunde-i lui Marina N

ultimele posturi