Mare meșteșug e acela de a păstra o iarnă lungă merele coapte de cu toamnă… Cu coaja fragedă și miez dulce, mustind de suc parfumat, stau cuminți în pivnicioară, la loc ferit, pînă dă colțul ierbii și mai bine…
Le iau din piața, de la țărani, pe-ncercate, pe alese. “E voie, tataie?”. E voie, mereu. Le miros, le gust, le întorc pe toate părțile. Și-mi plac! Îmi plac cele roșii și înmiresmate, dar și cele aurii si dulci… Proaspete să fie! Și de prin părtile noastre să fie! Și cînd mușc din măr cu poftă, să simt dulceața unei zile de vară tărzie, cînd crengile încărcate de poame ale mărului pitic mătură pamîntul reavăn, iar văzduhul miroase a fîn cosit. Citeste mai mult »